10 Decembrie 2012 — Prin prezenta intenționăm a vă aduce la cunoștință situația discriminatorie, de umilință și desconsiderare totală și fără precedent față de persoanele cu funcții de demnitate publică din cadrul APL, care se creează în prezent în legătură cu decizia Guvernului de a anula, deja repetat, mărirea salariilor în mărimile prevăzute de către proiectul de lege privind modificarea Legii nr. 355-XVI cu privire la sistemul de salarizare în sectorul bugetar din 23.12.2005.

Sporul de 7% sau 10% care se acceptă în prezent din partea autorităților statului reprezintă pur și simplu o batjocură față de însușii esența și statutul de persoană cu DEMNITATE publică a primarilor, care denotă, de fapt, atitudinea reală față de reprezentanții autorităților publice locale. Ce ar fi însemnat 7% raportate la un salariu mediu de aproximativ 3000 lei al unui primar? O atitudine completamente inadecvată și o batjocoritoare în sensul direct al cuvîntului.

Mai mult ca atât, în prezent s-a ajuns la o situație cu totul penibilă și absurdă – conducătorul autorității publice locale, persoană cu demnitate publică, rămîne a fi remunerat net inferior subalternilor săi, o situație ieșită din comun, care nu se supune nici unui raționament și care deja durează mai mult de jumătate de an.

Motivul oficial invocat rămîne a fi deja unul banal pentru Republica Moldova - interdicția din partea Fondului Monetar, lipsa de fonduri și creșterea economică scăzută. Nu se încadrează în nici un cadru logic o astfel de situație și este lipsită de orice credibilitate. Cum se întâmplă că doar câteva săptămâni în urmă, până la venirea reprezentanților Fondului Monetar, totul a fost agreat, existînd și acoperire financiară, iar peste noapte totul s-a schimbat. De ce la noi în țară cu orice ocazie se dă vina pe Fondul Monetar? Cum și cine negociază cu această instituție, fiindcă îți creezi impresia că termenul de negociere este absolut impertinent și lipsit de sens, chiar mai degrabă o executare incontestabilă a anumitor indicații. Cum și în ce măsură este informat Fondul Monetar despre situația reală în domeniul APL și cine reprezintă/apără interesele Autorităților Locale în negocierile cu Fondul Monetar, dacă însuși reprezentanții administrației centrale nu-și dau seama de gravitatea problemei, admițînd astfel de situații? De ce funcționarii Fondului Monetar nu au binevenit să se întâlnească și cu reprezentanții APL, pe care să-i întrebe cum poate un primar, o persoana cu funcții de DEMNITATE publică să existe și să-și întrețină familia cu astfel de salarii, neschimbate de zeci de ani, în situația când prețurile la toate produsele și serviciile au crescut în progresie geometrică? Cum poate fi, în genere, realizată reforma în domeniul descentralizării și autonomiei locale despre care se trâmbițează atât de mult, dacă cei mai buni primari și funcționari sunt gata să abandoneze APL, grație condițiilor de muncă existente? Cine și de ce nu admite APL la întrunirile respective ? Poate că am fi chiar de ajutor Guvernului și am fi adus argumente importante pentru a schimba părerea reprezentanților fondului, așa cum se face în țările europene, unde acest lucru rămâne a fi o normalitate firească, mai ales în cazurile de astfel de gen, când subiectele discutate vizează direct interesele și drepturile APL.

Ce nu s-ar spune de la cele mai înalte tribune ale statului în privința APL și descentralizării, ceea ce se întâmplă astăzi în domeniul salarizării persoanelor cu funcții de demnitate publică din APL, reprezintă un fapt real și dovadă elocventă și directă cum sunt tratați în realitate APL, în speță conducătorii acestora: cu superficialitate, desconsiderare, lipsă de respect și neglijență absolută.

O dovadă suplimentară în acest sens și pentru a se vedea până unde ajunge această desconsiderare, neîncredere și umilința a APL, poate fi adus și faptul că până în prezent sunt în vigoare și nu au fost anulate acte prin care, autoritățile locale din localități rurale sunt lipsite de dreptul de a avea chiar și telefon mobil, limitându-se de ex. numărul de telefoane staționare și stabilindu-se de la centru de câtă benzină are nevoie un primar pentru deplasări. (A se vedea în acest sens HG nr 1362 din 22.12.2005 și HG nr. 1404 din 30.12.2005). Despre ce fel de autonomie locală și descentralizare poate fi vorba în aceste cazuri, decât de un control total asupra APL. Cu toate acestea, în pofida adresărilor din partea CALM și APL privind anularea acestor acte și în pofida declarațiilor și angajamentelor Republicii Moldova în domeniul autonomiei locale, la moment descifrăm pe potrivă sensul și originea unor astfel de sintagme și ”argumente” auzite cu diferite ocazii și adresate reprezentanților APL de către demnitarii de cel mai înalt nivel: ”voi a-ți știut unde veniți…”, ”….nu vă plângeți…”, .la locul DVS este rând și vor veni alții ”, ….vouă, ce, și salarii vă trebuie ?”, ”… ce nu știți cum să vă faceți salarii…..?” etc. Oare cum pot fi înțelese și apreciate astfel de abordări și îndemnuri indirecte? Cum putem reforma și moderniza țara cu astfel de abordări și atitudini față de cei unicii aleși direct de popor și la care în curând vor începe să sosească alaiuri de cerșetori de voturi? Ce le veți spune stimați conducători de țară și lideri de partide?

Nu putem înțelege cui îi este convenabilă o astfel de situație și o astfel de atitudine în relație cu APL, în relație cu cei care sunt cel mai aproape de cetățeni, unicii care beneficiază de votul lor direct și cei care se bucură, practic, de cea mai înaltă încredere din pateu populației conform tuturor sondajelor? Nu sesizăm aici nici un raționament politic, social, juridic etc. Cu ce drept Autorităților Locale li se îngrădește dreptul la condiții decente de muncă și statut social corespunzător. În orice țară europeană spre care tindem, primarul, conducătorul APL se bucură de un respect deosebit și un statut social și juridic cel mai înalt, inclusiv în ceea ce privește salarizarea. În Republica Moldova, de noi î-și amintesc doar în timpul alegerilor.

Daca cineva consideră că conducătorii APL nu sunt în drept să abordeze astfel de probleme precum condițiile de muncă și salarizarea greșește amarnic, deoarece anume statutul de conducător al APL impune o atitudine corespunzătoare, inclusiv din punct de vedere al remunerării, iar în al doilea rând trebuie de luat în considerare că majoritatea covârșitoare a primarilor, vice primarilor și altor conducători ai APL realizează cu cinste, dăruire totală și demnitate obligațiile asumate față de cetățeni, venind din domeniu învățământului, social, agricol și alte sfere bugetare, salariul actual fiind sursa lor de bază pentru existență. Să afirmi altceva în acest sens și să faci trimiteri la unele cazuri excepționale înseamnă să jignești practic pe toți cei care mistuie glodul și de fapt, aduc voturi tuturor partidelor etc.

De asemenea considerăm o rușine pentru conducerea țării care admite astfel de situații, cînd cei mai respectați reprezentanți ai comunităților locale, desemnați în calitate de conducători ai APL, sunt puși în astfel de situații de umilință și determinare de a căuta surse de venit pentru a-și asigura minimum de existență! Oare este normal ca primarii cu mai multe mandate și cu realizări pe potrivă să decidă să plece din funcție sau să-și ia concediu ca să muncească la ”negru” pe meleaguri străine pentru a putea asigura un trai normal copiilor săi, de altfel un fenomen care deja ia amploare în societatea noastră.

În rezultatul situației create actualmente în cadrul APL se formează în acest sens o atmosferă foarte tensionată, plină de dezamăgire și cu consecințe imprevizibile, cînd una din cele mai active și responsabile categorii de administratori locali, conducători ai APL, sunt descurajați definitiv. Iar declarațiile și promisiunile, deja generează lipsă totală de credibilitate și repulsie.

CALM nu odată a atenționat factorii de decizie asupra mai multor probleme actuale și stringente la care urmează a fi atrasă atenția factorilor de decizie actuali. Am negociat constructiv și am acceptat soluții de compromis finale. Însă, după câte vedem, clișeele de mentalitate și lipsa totală a respectului față de reprezentanții APL au ajuns la cote maxime. Iar înțelegerile și soluțiile de compromis la care s-a ajuns cu ministerele respective, nu mai înseamnă nimic și sunt lipsite de credibilitate pe viitor.

Prin urmare, Congresul Autorităților Locale din Moldova cere revenirea la varianta proiectului de modificare a Legii nr. 355-XVI cu privire la sistemul de salarizare în sectorul bugetar din 23.12.2005, discutată și agreată între CALM, Ministerul Muncii, Protecției Sociale și Familiei, și Ministerul Finanțelor. Sperăm, în acest sens, să fim înțeleși și auziți, în caz contrar și cu regret, unicul mijloc care mai rămâne să-l aplice persoanele cu funcții de demnitate publică din cadrul APL, este să-și apere dreptul său la condiții decente de viață, prin toate mijloacele posibile, inclusiv proteste.

Consiliul de administrare al CALM

Adoptată, susținută și semnată la ședința Consiliului de Administrare al CALM, prin votul unanim al celor prezenți: 59 membri ai Consiliului de administrare al CALM, întruniți pe data de 06.12.2012, mun. Chișinău, or. Vadul lui Vodă