29 Aprilie 2010 — În RM, reformele sistemului de educație au suferit adeseori de lipsa unei viziuni integre şi consecvente. Școlile, ca și universităţile, sunt afectate de criza bugetară, dar mai ales – de superficialitatea cu care anumite decizii fundamentale pentru educația națională pe mai multe nivele sunt adoptate, iar ulterior – aplicate. Majoritatea deciziilor de reformă au discriminat colegiile, în raport cu universitățile existente, în sistemul mai larg al educației publice, deși este limpede că rolul acestora nu poate fi subestimat.

Și actualul Cod nou al Educaţiei, supus recent dezbaterilor publice, continuă tradiția ambiguităţilor legate de statutul studiilor colegiale, durata acestor studii, mecanismul de finanţare și sistemul de credite transferabile, aplicat studenților înmatriculați. Potrivit prevederilor noului Cod, durata studiilor la colegii a crescut cu 2 ani. Astfel, tinerii care decid să înveţe la colegii după treapta gimnazială trebuie să urmeze timp de 4 ani liceul vocaţional tehnic, după care încă 2 ani studiile postsecundare. Or, după 6 ani de studii: 3 la liceu şi 3 la universitate, acelaşi tânăr ar putea obţine diploma de licenţă, vădit mai prestigioasă. Această situație scade în mod automat atractivitatea colegiilor, implicit cererea din partea elevilor, lăsând loc pentru numeroase ambiguități și interpretări. Astfel, nu este clar pe baza căror instituţii vor fi create liceele profesionale: a colegiilor sau şcolilor profesionale, iar însăși găselnița autorilor Codului Educației, liceul vocaţional tehnic, întărește neclaritatea conceptuală a documentului.

Nu sunt cunoscute argumentele Ministerului Educaţiei şi impactul noilor reglementări asupra colegiilor existente, asupra studiilor organizate în cadrul acestora și a tinerilor aflați la studii. Experţii recomandă clarificarea tuturor aspectelor legate de soarta de mai departe a colegiilor, care până acum se bucurau de popularitate printre tineri. Altfel, colegiile riscă fie să dispară, fie să reziste la limita supravieţuirii, în loc de a participa plenar la opera de reformare a sistemului de educaţie vocațională. Acestea sunt principalele concluzii ale studiului „Educaţia vocaţională la răscruce: o analiză a deciziilor de politici în sistemul învăţământului mediu de specialitate în RM”, prezentat azi, 29 aprilie 2010, la IDIS „Viitorul”.

„Până acum, autorităţile centrale nu au făcut niciun studiu de impact serios, preferând mai degrabă să autorizeze diverse politici de inginerie cauzală, manifestată prin încorporări sau fragmentări ale sistemului de învăţământ, de o manieră subiectivă, şi adeseori arbitrară. Această stare de lucruri are nevoie de o analiză pertinentă şi de o conceptualizare matură, mai puţin de decizii arbitrare luate ad hoc. Colegiile au nevoie de politici bine articulate şi compatibile cu cerinţele pieţei de muncă, standardele profesionale şi viziunea pe termen lung asupra educaţiei naţionale.”, a subliniat Igor Munteanu, directorul IDIS „Viitorul.

Autorul studiului, expertul asociat Sergiu Lipcean susţine la rândul său: „Colegiile au râvnit mereu la statutul de învăţământ post-secundar vocaţional tehnic, pentru a elimina confuzia dintre învăţământul secundar profesional (şcolile profesionale) şi învăţământul mediu de specialitate (colegiile) şi suprapunerea curriculei cu universităţile. Or, după absolvirea colegiilor, tinerii, pe lângă diploma de bacalaureat, mai obţineau şi o calificare profesională superioară, de maistru, ceea ce îi lansa pe piaţa muncii”.

Or, dacă noul Cod al Educaţiei va fi adoptat aşa cum a fost prezentat, colegiile, deşi se vor bucura de statul „ mult râvnit”, probabil vor avea de suportat şi nişte costuri, explică Lipcean: „Costurile se referă în special la pierderea contigentelor de tineri, care s-ar putea reorienta către universităţi şi liceele teoretice”.

Lipcean consideră că lipsa unei viziuni clare de reformare a acestui subsistem educaţional a fost cea care a generat aceste ambiguităţi: „Conflictul latent dintre autorităţi şi colegii se axează pe divergenţa de opinii privind statutul acestor instituţii şi obiectivele pe care acestea ar trebui să le realizeze. În viziunea autorităţilor, colegiile nu-şi îndeplinesc misiunea principală – pregătirea cadrelor pentru economia naţională, ci se preocupă mai degrabă de furnizarea unor servicii educaţionale care nu trebuie să reprezinte obiectivul lor fundamental. Conform opiniilor contrare, exprimate de managerii instituţiilor, colegiile răspund unei solicitări sociale, iar absolvenţii acestor instituţii sunt suficient de bine pregătiţi pentru a fi competitivi pe piaţa forţei de muncă”.

Colegiile sunt solicitate şi până acum s-au bucurat de o cerere constantă, consideră Lipcean. Este adevărat că, actualul sistem de management al colegiilor conservă și multe probleme, care afectează grav buna lor administrare, dar şi calitatea propriu-zisă a studiilor. Colegiile sunt afectate de o rată mai înaltă a abandonului şcolar, iar taxele de studii relativ joase nu acoperă cheltuielile reale în procesul de instruire, iar ca urmare – înzestrarea tehnico-materială rămâne insuficientă. Mai grav, colegiile nu au reușit să interacționeze în mod eficient și dinamic cu actorii sectorului privat, dar și cu universitățile înregistrate în RM, prin intermediul unui sistem de credite transferabile. Asta în mare parte şi datorită unui deficit regretabil de capacitate și de autonomie financiară, pe care o resimt colegiile existente în RM.

Pentru a evita un posibil conflict între colegii şi autorităţi, e nevoie ca autorităţile să optimizeze reţeaua de colegii, ţinând cont de criterii precum numărul de elevi, costurile educaţiei, şi nu pe cele politice. Totodată, studiul recomandă revizuirea şi redimensionarea alocării resurselor financiare, prin elaborarea unei metodologii de calcul a costurilor de instruire pe unitate de elev pentru toate nivelele de instruire profesională, reieşind din specificul şi necesităţile diferitor specialităţi în pregătirea cadrelor.