1 Decembrie 2009 — Soarta de mai departe a celor 46 de colegii care activează în Republica Moldova este incertă. Asta în condiţiile în care acţiunile autorităţilor din ultimii ani au fost orientate spre descurajarea admiterii la colegii, atât la buget, cât şi la contract. În anul şcolar curent, fosta guvernare a sistat admiterea la mai multe colegii pedagogice, sub pretextul scăderii cererii. Deficitul bugetar cronic, lipsa unei autonomii funcţionale şi a unui statut clar clatină din temelie învăţământul mediu de specialitate. Lichidarea pripită şi oarecum voalată a colegiilor nu este o soluţie, mai ales că acestea îşi au nişa lor pe piaţa forţei de muncă. Dimpotrivă, sunt necesare reforme structurale, pentru a evita suprapunerea acestui tip de învăţământ cu şcolile profesionale ori universităţile.

Acestea sunt principalele concluzii ale primei ediţii ale publicaţiei „Monitorul Social”, cu genericul „Învăţământul mediu de specialitate: impas structural şi căi de relansare”, prezentată public azi, 1 decembrie 2009. Monitorul Social reprezintă un produs trimestrial al IDIS „Viitorul”, care surprinde evoluţia problemelor sociale persistente, sugerând soluţii de remediere a acestora. Acest buletin apare cu suportul financiar al Fundaţiei Friedrich Ebert.

„Din discuţiile pe care le-am avut cu directorii de colegii, am simţit o nelinişte a lor faţă de viitor. Ei se plâng de lipsa de transparenţă cu care autorităţile iau decizii care afectează acest sector. Neliniştea lor este una explicabilă, având în vedere că în acest an a fost sistată admiterea la mai multe colegii pedagogice. În cazul colegiilor cu profil artistic, au fost specialităţi pentru care a fost acordat un singur loc de la buget, fără posibilitatea de a studia la contract. Considerăm că atâta timp cât este cerere şi necesitate, colegiile trebuie păstrate”, subliniază coordonatoarea Monitorului Social, Olesea Cruc.

12% dintre părinţi şi-ar îndruma copii să-şi continue studiile la colegiu, atestă datele unui sondaj naţional elaborat de IMAS-INC în octombrie 2009. Fiecare al doilea părinte şi-ar îndemna copilul să meargă la o şcoală profesională, dacă acesta nu ar fi admis la studii la universitate sau colegiu. 21% din părinţi vor ca copii lor să-şi găsească un loc de muncă în ţară, dacă nu îşi vor putea continua studiile, iar 15% - peste hotarele ţării. „Ne îngrijorează aceste realităţi pe care le-am surprins. Aceasta demonstrează că intenţiile fostei guvernări de a orienta fluxul de absolvenţi spre şcolile profesionale şi-au atins doar parţial scopul. Mai mult, ele generează frustrări atât în rândurile tinerilor, cât şi ale părinţilor”, explică Olesea Cruc.

Argumentul autorităţilor că cererea scăzută ar justifica reducerea numărului de locuri acordate de la buget pentru colegii nu este unul plauzibil, subliniază unul din autorii studiului, Tatiana Solonari: „Dimpotrivă, absolvenţii instituţiilor gimnaziale manifestă mai mult interes pentru colegii. Tinerii optează pentru colegii, deoarece pe lângă diploma de bacalaureat, obţin şi competenţe profesionale pe un domeniu ales. Asta înseamnă şanse în plus de a presta o muncă calificată, mai bine remunerată.”

Statutul incert al colegiilor reprezintă una dintre probleme structurale, constată sociologul Petru Negură: „Am auzit deseori argumentul, în special de la autorităţi, că procesul de la Bologna nu admite existenţa învăţământului mediul de specialitate, ceea ce nu este adevărat. Învăţământul mediu de specialitate nu intră în contradicţie cu acest document, atâta timp cât oferă absolvenţilor unui curs de doi ani de studii o diplomă de bacalaureat echivalentă cu cea eliberată de licee”.

Cazul colegiilor pedagogice este unul specific, afirmă acelaşi Petru Negură: „În baza procesului de la Lisabona, pregătirea cadrelor didactice poate fi realizată la un singur nivel, şi anume, la nivelul învăţământului superior. Iată de ce autorităţile au decis pripit să sisteze admiterea. Considerăm că o asemenea măsură radicală nu este justificată, trierea nefiind o soluţie. Soluţia constă în redefinirea statutului colegiilor pedagogice, care sunt totuşi necesare şi solicitate”.

O altă problemă care aşteaptă soluţionare este cea a suprapunerii unor discipline de studiu la colegii şi universităţi, ceea ce provoacă aversiunea celor din urmă, lansându-le într-o relaţie de concurenţă. Nomenclatorul specialităţilor, planul cadru şi planul de învăţământ pentru colegii nu au fost revizuite din 2002, constată sociologul Petru Negură.

Printre problemele cronice cu care se confruntă colegiile, Negură mai menţionează deficitul financiar: „Alocaţiile insuficiente de la stat, deopotrivă cu limitarea locurilor la contract, fac dificilă supravieţuirea colegiilor. Amintim că taxele de studii au fost coborâte la nivelul anului 2005 în 2007, când Ministerul şi-a asumat acest rol, iar de atunci nu au mai fost actualizate. Administraţia ar putea să se orienteze pe resurse alternative, cum ar fi închirierea spaţiilor sau comercializarea bunurilor produse, în cazul colegiilor cu profil tehnic. Or, deocamdată statutul colegiilor nu permite asta”.

Negură mai subliniază că, la admiterea la universitate, deţinătorii diplomelor de studii eliberate de colegii sunt puşi în condiţii inechitabile faţă de persoanele cu diplome oferite de licee.

Studiul „Învăţământul mediu de specialitate: impas structural şi căi de relansare” conţine recomandări adresate autorităţilor. Experţii sugerează elaborarea unei Strategii pe termen mediu şi lung pentru reformarea şi dezvoltarea sistemului de învăţământ. Respectiva strategie trebuie să fie axată pe măsurarea spaţiului de autonomie necesar fiecărui tip de instituţii de învăţământ şi, totodată, pe perfecţionarea unui mecanism de monitorizare, pentru a evalua corect resursele necesare, dar şi calitatea serviciilor prestate.

Următoarea ediţie a Monitorului Social va fi lansată la începutul lui 2010.

# # #

Note pentru editori:

Întrebările din sondaj au fost incluse în omnibuzul desfăşurat de către IMAS-INC pe un eşantion, stratificat, probabilist, tristadial cu un volum de 1070 persoane, de 18 ani şi peste. Eşantionul este reprezentativ pentru populaţia adultă a Republicii Moldova. Exclusiv regiunea transnistreană. Eroarea maximă de eşantionare este de ±3.0%. Perioada de colectare a datelor: 11 octombrie – 29 octombrie 2009.