18 Februarie 2010 — Epuizarea resurselor umane in R. Moldova se afla la acea ipostaza cand nu mai poate fi omisa din vederea decidentilor. Problema capacitatilor umane devine emergenta reiesind din impactul negativ pe care aceasta il are la moment asupra economiei nationale, atat din considerentul reducerii generale a remitentelor moldovenilor angajati in strainatate, dar si ca urmare a disponibilizarilor, reducerii sau intarzierii la capitolul salarii pentru moldovenii care muncesc pe loc.

Panorama pesimista trasata mai sus poate fi insa remontata daca apelam la acele contingente numeroase de cetateni, care pentru moment din cauza lipsei unor traditii si practici socio-umanitare avansate sunt neglijati in continuu de restul societatii. Cifra ”indivizilor abandonati” constituie 170.00o de persoane cu variate dizabilitati, care deobicei in comunitatile deschise se regasesc fara careva prejudecati in cele mai diverse si complexe modele de productie economica. Rolul acestui contingent pare sa fie slab constientizata in egala masura de toti exponentii guvernarii actuale. Sustinatorii ferventi ai ideei incluziunii ”celor 170.ooo” raman totusi a fi democratii lui Marian Lupu, care tind sa contrabalenseze practicile liberaliste operate de colegii de coalitie. De fapt, anume prin prisma comportamentului membrilor guvernarii fata de problemele sociale facem distinctia clara intre abordarile doctrinei liberale si a celei proprii socialismului democratic.

In stricta conformare doctrinara, democratii condusi de Lupu denota un interes maxim fata populatia supusa unui tratament inechitabil, fapt ce a produs pana acum nu doar costuri economice, dar si de ordin psiho-social, cu rasfrangeri serioase asupra coeziunii sociale, conditionand si abateri de la respectarea drepturilor omului.

Insistenta cu care membrii Partidului Democrat pedaleaza [1] [2] pe necesitatea ratificarii de urgenta a Conventiei ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilitati pare sa rezulte din cateva rationamente esentiale, insesizabile la prima vedere, dar importante pentru reinnoirea societatii si tarii marcate puternic de amalgamul de crize perindate si perpetuate in ultima perioada:

* Implicarea capabililor din randul celor aproximativ 170.00o de persoane cu dizabilitati in diverse activitati economice va imbunatati in primul rand traiul lor nemijlocit si al familiilor lor. Pe langa indemnizatiile acordate de stat, care in conditiile de criza risca sa fie inghetate sub presiunea angajamentelor fata de institutiile financiare internationale si a deciziilor liberalilor, ei vor obtine in premiera posibilitatea de a-si fundamenta o viitoare independenta financiara.

Continuarea la Observatorul Politic (Denis Cenusa, politolog, comentator politic): www.cenusadi.wordpress.com