6 Iulie 2011 — Republica Moldova este singurul stat european care nu cunoaşte niciun precedent juridic de tragere la răspundere a vreunei persoane responsabile de demolarea sau de prejudicierea obiectivelor protejate de stat. Asta deşi peste 10% din imobilele protejate de stat din Chişinău sunt deja una cu pământul, altele fiind în proces activ de distrugere. Dărâmarea recentă a primului sediu al poştei Moldovei este doar un caz alarmant dintr-o lungă serie de intervenţii degradante, în special în centrul istoric al capitalei, constată directorul general al Agenției de inspectare şi de restaurare a monumentelor, Ion Ştefăniţă, în o analiză a sa efectuată pentru IDIS „Viitorul”. Lucrarea este intitulată „Păstrarea patrimoniului cultural istoric al Moldovei, o provocare a modernităţii” şi apare cu sprijinul financiar al Fundaţiei Friedrich Ebert.

Iată de ce este nevoie de a elabora în regim de urgenţă o strategie naţională privind ocrotirea şi reabilitarea patrimoniului cultural naţional, în care oraşul istoric să fie unul din componentele de bază. La urma urmelor, procesul de urbanizare trebuie să fie în armonie cu monumentele, cartierele, grădinile istorice, subliniază Ion Ştefăniţă.

Până acum, cadrul legal imperfect şi capacitatea instituţională redusă au fost invocate de autorităţi ca şi bariere în a proteja aşa cum se cuvine moştenirea culturală a RM. Astfel, deşi registrul monumentelor ocrotite de stat a fost aprobat de către Parlamentul Republicii Moldova în 1993, acesta a fost publicat în Monitorul Oficial abia în februarie 2010.

Întârzierea de 17 ani a privat acele arii care trebuiesc protejate de un statut oficial, recunoscut, susţine Ion Ştefăniţă de la Agenția de inspectare şi de restaurare a monumentelor: „Respectiva omisiune a permis celor cu rea voinţă să se eschiveze de la responsabilitatea pentru deteriorarea sau distrugerea bunurilor culturale. S-a pretins că monumentul nu a fost inclus în Registru sau că Registrul nu a fost publicat în Monitorul Oficial şi, în consecinţă, nu ar avea valoare juridică”.

O altă problemă ţine de capacitatea umană şi financiară a primăriilor oraşelor şi consiliilor raionale de a menţine, conserva şi restaura obiectivele istorice de importanţă locală. Majoritatea consiliilor nu dispun de registre de evidenţă a monumentelor locale, deşi legislaţia prevede expres această obligativitate. „Autorităţile locale au nevoie de susţinerea autorităţilor centrale la elaborarea şi administrarea respectivelor registre. Un prim pas ar fi formularea unui Regulament-cadru care să vină cu mai multe detalii”, explică Ion Ştefăniţă. Din cauza constrângerilor financiare, nici resurse din bugetele locale nu se prea alocă cu această destinaţie.

Autorul mai recomandă inventarierea siturilor culturale, adică acele peisaje considerate din punctul de vedere al aspectului lor pitoresc. Totodată, e nevoie de a actualiza periodic Registrul Monumentelor ocrotite de stat.

Lunar, IDIS „Viitorul” va produce articole analitice în care vor fi surprinse probleme sociale persistente, sugerând soluţii de remediere ale acestora.