23 Decembrie 2018 — La ce oră începe ziua de muncă, care sunt preocupările unui ales local la sfârșit de an, dar și dacă se implică cetățenii în soluționarea problemelor comunității aflăm de la Valentina Bejenaru, primar al localității Moara de Piatră, raionul Drochia.

Ce preocupări are un primar la sfârșit de an?

Valentina Bejenaru: Pregătim bugetul pentru anul 2019, suntem la etapa de finalizare a proiectului tehnic pentru apeduct și canalizare, aprovizionăm cu cele necesare instituțiile din subordinea primăriei: Casa de Cultură, Bibliotecă, Grădinița de Copii. Cu banii pe care i-am economisit pe parcursul anului încercăm să completăm necesarul de tehnică, mobilier.

Și în primăria DVS se atestă lipsa de personal?

Valentina Bejenaru: Problema a existat în 2017, atunci nu aveam specialist în domeniul funciar și nici secretar al Consiliului local. În septembrie anul trecut a fost angajat secretarul, dar a plecat în concediu pentru îngrijirea copilului și așteptăm să revină.

Să înțelegem că DVS supliniți această funcție. Cum le reușiți pe toate?

Valentina Bejenaru: Ziua de muncă începe la ora 2 dimineața, adesea suntem la muncă sâmbătă și duminica. Am norocul de o familie înțelegătoare, fiicele și soțul mă susțin și astfel nu e nimic imposibil.

Ce vă motivează să stați din zori și până în noapte la primărie?

Valentina Bejenaru: Reușitele pe care le obținem, obiectivele pe care le-am inclus în planul de activitate, inclusiv în platforma electorală atunci când am candidat la funcția dată și fiecare proiect realizat este o motivație în plus de a veni la lucru.

Ce ați reușit să realizați în cele trei mandate de primar?

Valentina Bejenaru: Eu vin în APL din domeniul educației, în gimnaziul în care am activat tavanul curgea și risca să cadă, geamurile erau putrede, în instituția preșcolară încălzirea era pe bază de sobe. În momentul în care am venit în funcția de primar am început să investesc în educație - am reparat capital gimnaziul, am schimbat acoperișul, ușile, geamurile, am termoizolat pereții. La instituția preșcolară a fost reparat acoperișul, am făcut reparație exterioară și interioară, a fost construită o cazangerie. Astăzi sunt condiții bune, mobilierul este nou. Am reușit să reparăm circa 7-8 km de drum, am instalat iluminatul stradal pe o porțiune de 11 km. Sunt și reușite mai mici, dar importante pentru comunitatea noastră.

Pentru ce obiective nu reușiți să identificați resursele necesare?

Valentina Bejenaru: O dorință a mea este să reușim să reparăm Casa de cultură, este foarte mare și foarte înaltă și necesită multe investiții. Mizăm pe susținerea Guvernului de a o demola și de a o construi de la zero, tot așa cum am făcut și în cazul Centrului medicilor de familie. În 2014 m-am implicat într-un proiect susținut de Compania Națională de Asigurări în Medicină și astăzi acest centru este funcțional, cu condiții europene și toată populația din sat beneficiază de servicii medicale de calitate.

Oamenii apreciază ceea ce faceți, se implică în identificarea soluțiilor sau sunt pasivi?

Valentina Bejenaru: Sunt mai pasivi, nu se implică așa cum ne-am dori, nici măcar la elaborarea bugetului, sau atunci când organizăm audieri publice.

Cum explicați acest lucru?

Valentina Bejenaru: Populația mai activă, tânără, dornică de a face schimbări a plecat. Rămân copiii, pensionarii, cei care așteaptă ca primăria sau statul să facă ceva pentru ei, nicidecum ei înșiși.

În afară de Casa de cultură, de ce ar mai avea nevoie localitatea DVS.?

Valentina Bejenaru: De un sistem de apeduct și canalizare, locuri de muncă pentru ca oamenii să lucreze acasă, iar din impozitele lor să beneficieze bugetul local, drumurile trebuie reparate...

În ce condiții ar apărea locurile de muncă în localități?

Valentina Bejenaru: Cred că dacă localitatea ar fi asigurată cu apeduct și canalizare, cu drumuri moderne, atunci investitorii străini ar accepta să vină. Avem bunuri imobile și suntem dispuși să le punem la dispoziția antreprenorilor, dar rămâne să creăm condiții pentru ei.

Vă mulțumim!