Chişinău, 26 Aprilie 2013 — Tradiţional, la 28 aprilie, Organizaţia Internaţională a Muncii (OIM) marchează Ziua internaţională a sănătăţii şi securităţii în muncă, care, în acest an, se va desfăşura sub genericul “Prevenirea bolilor profesionale la locul de muncă” cu scopul de a atrage atenţia opiniei publice asupra faptului că bolile profesionale continuă să fie cauza principală a deceselor la locul de muncă în întreaga lume.

Deşi în actele normative în vigoare sănătatea şi securitatea la locul de muncă sunt declarate ca fiind prioritare în Republica Moldova, realitatea demonstrează că prin aplicarea Legii nr. 278 cu privire la tutun şi la articolele din tutun cetăţenilor nu le este asigurată deplin sănătatea şi securitatea la locul de muncă. Aceasta pentru că o bună parte dintre angajaţii care îşi desfăşoară activitatea în spaţii închise la locul de muncă sunt expuşi unor factori nocivi, în special, fumului de tutun, ce are o acţiune distructivă asupra sănătăţii persoanelor nefumătoare, care, în timpul exercitării obligaţiunilor de serviciu, sunt nevoite să inhaleze fumul de tutun provenit de la ţigările fumătorilor.

Actuala Lege nr. 278 nu asigură protejarea sănătăţii şi securităţii la locul de muncă şi din considerentul că nu defineşte clar ce înseamnă “loc de muncă” în general, făcând referinţă doar la “spaţii închise la locul de muncă”. O recomandare a Consiliului Uniunii Europene din 30 noiembrie 2009 privind mediile fără fum de tutun stipulează că „locul de muncă” ar trebui definit, în sens larg, ca „orice loc utilizat de persoane în cadrul angajării sau muncii lor”. Munca trebuie să includă nu numai sarcinile care sunt remunerate, ci şi munca voluntară. Mai mult, „locurile de muncă” includ nu doar locurile unde se realizează munca, ci şi toate locurile adiacente, cum ar fi: coridoarele, lifturile, scările, antreurile, instalaţiile comune, bufetele, toaletele, saloanele, sălile de masă şi chiar atelierele şi hangarele exterioare. O atenţie deosebită ar trebui să se acorde şi locurilor de muncă care sunt locuinţe sau locuri de cazare (închisori, instituţii de psihiatrie, stabilimente de asistenţă medicală etc.), ce reprezintă locuri de muncă pentru alte persoane.

Legea nr.278 nu prevede expres interzicerea fumatului la locurile de muncă şi este contradictorie şi confuză prin faptul că, pe de o parte, interzice fumatul în “spaţiile închise”, care includ şi “încăperile închise la locul de muncă”, pe de altă parte, oferă excepţii “spaţiilor destinate exclusiv fumatului din încinta acestora”. Legea actuală mai prevede că spaţiile destinate exclusiv fumatului trebuie să întrunească nişte conditii obligatorii: să fie special amenajate pentru fumat şi să nu permită pătrunderea aerului poluat în spaţiile publice închise; să fie ventilate corespunzător, astfel încât nivelul noxelor să nu atingă nivelul maxim admisibil.

Numeroasele studii internaţionale demonstrează că legislaţia care permite existenţa spaţiilor destinate exclusiv fumatului în localurile publice închise şi la locurile de muncă închise nu protejează împotriva efectelor nocive ale fumului de tutun. De asemenea, zonele special amenajate pentru fumat, chiar fiind echipate cu sisteme de ventilare performante, nu protejează de efectele nocive ale fumatului pasiv. Fumul din aceste spaţii pătrunde uşor în zonele pentru nefumători, iar sistemele de ventilaţie nu elimină completamente fumul de tutun.

Fumatul pasiv duce la creşterea cheltuielilor pentru serviciile medicale. Fumatul la locul de muncă măreşte cheltuielile de întreţinere a instituţiilor şi reduce productivitatea muncii angajaţilor fumători. Singura modalitate eficientă de a proteja angajaţii de fumatul pasiv este adoptarea unor legi antifumat, care interzic 100 % fumatul la toate locurile de muncă închise şi în locurile publice, inclusiv în restaurante, baruri şi alte instituţii de alimentaţie publică.

Reducerea expunerii la fumatul pasiv la locul de muncă în Statele Unite a fost estimată a fi responsabilă pentru o scădere cu 60% a cazurilor de infarct miocardic, în cazul în care 100% din angajaţi ar beneficia de locuri de muncă fără fum de tutun. Un sondaj realizat printre angajaţii barurilor după trei luni de la adoptarea legii antifumat în Argentina a demonstrat o reducere cu 29% a simptomelor respiratorii şi cu 49% a cazurilor de iritare a ochilor, nasului şi gâtului. Potrivit altei cercetări efectuate în Hong Kong, angajaţii nefumători care sunt nevoiţi să inhaleze fum de ţigară la locul de muncă, se adresează cu 37% mai des după ajutor medical, în cazuri de gripă, răceală sau febră decât persoane care nu sunt expuse fumatului pasiv.

Articolul 8 din Convenţia-cadru a Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii privind controlul tutunului prevede că ţările care sunt parte la acest tratat internaţional trebuie să adopte legi antifumat eficiente pentru a proteja cetăţenii împotriva expunerii la fumul de tutun la locurile de muncă, în transportul public şi în alte locuri publice închise. Recomandările adoptate pentru acest articol relevă că doar legile care interzic 100 % fumatul îndeplinesc prevederile Convenţiei.

Republica Moldova a devenit parte a Convenţiei-cadru a OMS privind controlul tutunului la 4 mai 2009. Potrivit obligaţiunilor asumate, în termen de 5 ani (până în mai 2014), Guvernul Republicii Moldova trebuie să asigure protecţie universală contra expunerii la fumul de tutun.