Nume
Parola
Vizualizări: 4150
Rusia impune tonul său Uniunii Europene
27 Mai 2009 — Atmosfera summitului de la Khabarovsk (21-22 mai), care a reunit înalţi reprezentanţi ai Rusiei şi Uniunii Europene, a conturat specificul traiectoriei care se prefigurează în relaţiile dintre cei doi actori majori. Securitatea şi aspectele politice – „subiecte necondimentate” Retorica ostilă ale autorităţilor ruse pe marginea politicii externe româneşti faţă de “partenerul” est-european al Rusiei, Republica Moldova, a fost utilizată deliberat de Moscova pentru a doza tensiunea de pe marginea subiectelor cu adevărat tăioase referitoare la cooperarea economică şi securitatea energetică. Totodată, discuţiile pe marginea conjuncturii politice regionale (relaţia România-RM, Transnistria, Georgia etc.) au constituit un domeniu mai complex utilizat abil de Rusia pentru a promova ideea unei noi arhitecturi de securitate pan-europeană. Prin intermediul emergenţei şi actualităţii sporite ale dosarelor date, Moscova tinde nu numai să multiplice susţinere în favoarea unui sistem nou de securitate, dar şi să rezolvă probleme de ordin local. Spre exemplu, declaraţiile preşedintelui român vizavi de frontierele statului vecin confirmă (în viziunea rusă) necesitatea acestui sistem de securitate care ar stabiliza frontierile „fluctuante” de pe spaţiul euro-atlantic. De asemenea, cazul României (alături de cel al Georgiei etc.) este folosit de Kremlin drept monstră pentru Bruxelles referitoare la caracterul defectuos al NATO în materie de securitate europeană. Totodată, culpabilizarea României alimentează şi amplifică resursele politico-electorale ale partenerilor locali ai Rusiei – Partidul Comuniştilor din RM, pentru eventualele alegeri anticipate. La fel, focarele de insecuritate menţionate fac parte din obiectele de manipulare ale Rusiei folosite pentru a dinamiza negocierile pe marginea unui nou Acord strategic cu UE, care din varie motive (de origine europeană) sunt tergiversate (acest lucru este valabil şi în privinţa traducerii în viaţă a celor patru zone de interes comun). Tematica economică pe plan secund Impasul longeviv în negocierile pe marginea relaţiilor economice bilaterale (care de altfel tergiversează aderarea Rusiei la Organizaţia Mondială a Comerţului: reglementarea taxelor pentru zborurile transsiberiene, taxarea pentru producţia de lemn, dar şi iniţiativele economice anti-criză adoptate de autorităţile ruse dar dezavantajoase pentru UE) a impus oficialii europeni să se axeze pe subiecte mai puţin contradictorii, dar esenţiale pentru securitatea şi stabilitatea Europei. Delegaţia Uniunii Europene şi-a propus în acest sens să dezbată iniţiativa creării cu participarea Rusiei a unui Mecanism de Avertizare Timpurie. Acest instrument, de altfel preconizat şi pentru ţările Parteneriatului Estic, urmează să ofere garanţii solide privind preîntâmpinarea crizelor în sfera livrărilor de hidrocarburi către Europa, similare celei din ianuarie 2009. Reuniunea de la Khabarovsk a prezentat o platformă binevenită pentru ofensiva Rusiei, care conştientizează faptul că funcţionalitatea mecanismului european de „energy early warning” vizează la etapa actuală în primul rând Moscova. Refuzul lui D. Medvedev de a garanta imposibilitatea repetării unor perturbaţii energetice [1] evidenţiază cadrul jocului dintre Rusia şi UE, în care rolul “siguranţei energetice” va determina caracterul tranzacţiilor bilaterale ulterioare. Pe de altă parte, „oscilarea” Kremlinului oferă teren larg pentru manevrele diplomatice ruse în tratativele pentru instituirea unui acord alternativ Cartei Tratatului Energetic privitor la tranzitul resurselor energetice sau introducerea gazoductului “South Stream” în ordinea de priorităţi energetice a UE. Rusia a spus Uniunii Europene de 3 ori „Nu” Poziţia antagonistă a Moscovei faţă de UE, exprimată în ajunul summitului prin critica dură adresată României, a fost transferată pe alte domenii mai sensibile. Astfel, Rusia a dat dovadă de disconsideraţia faţă de Carta Tratatului Energetic, calificată de ea drept document ineficient care trebuie înlocuit cu un acord mai comprehensiv (cum ar fi cel privind tranzitul resurselor energetice). De asemenea, preşedintele rus a decis să exploateze pe larg temerile europenilor legate de perspectivele unor crize energetice noi. Cu scopul cooptării privilegiate ale părţii ruse în proiectele energetice ucrainene (de exemplu: modernizarea reţelei de gazoducte ucrainene), Medvedev a invocat eventuala neimplicare a Rusiei în Mecanismul de Avertizare Timpurie (În altă ordine de idei, liderul rus a propus europenilor să acorde un credit special Kievului pentru a spori capacităţile lui de achitare pentru consumul de gaze naturale ruseşti. În condiţiile unor preţuri derizorii la petrol, autorităţile ruse contează pe veniturile obţinute din tranzacţiile de gaze naturale). Conform scenariului rusesc, sub presiunea imperativului energetic, Bruxellul urmează să ceară aprobarea politică a Kievului privind racordarea iniţiativei de îmbunătăţire tehnică a gazoductelor ucrainene la cerinţele Rusiei. Şeful statului rus a dat aprecieri negative şi vizavi de Parteneriatul Estic, considerat de el drept oportunitate pentru crearea unui parteneriat regional anti-rusesc. În mare parte aceasta se datorează faptului că instrumentele incluse în acest program sunt destul de periculoase pentru perpetuarea influenţei ruseşti în regiune (mecanism de consolidare a capacităţilor instituţionale interiorizate şi angrenate în procesele de reformare şi democratizare din regiune, înfiinţarea unor platforme politice multilaterale etc.). De asemenea, Parteneriatul permite minimizarea ponderii politice ale Moscovei, care nu este prezentă în calitate de participant direct la iniţiativă, ci numai ca partener terţiar şi cazual. Adiţional, poiectul dat complementează Black Sea Sinergy, ceea ce poate genera facilităţi necontrolabile de partea rusă pentru reglemenatările „conflictelor îngheţate” monopolizate curent de ea. Periculozitatea acestui Parteneriat pentru interesele ruseşti rezultă şi din perspectivele clare în sfera liberalizării regimului de vize pentru cele 6 ţări ex-sovietice. Or, Moscova nu vrea să piardă controlul asupra regiunii din punctul de vedere socio-economic-migraţional, care datorită Parteneriatul Estic poate avea loc. În final, organizarea summitului dat în regiunea rusească non-europeană denotă conturarea caracterului euroasiatic al Rusiei, care tinde să se afirme ca actor internaţional diferit de UE (după formă şi conţinut). Unii experţi leagă locul desfăşurării acestei reuniuni de intenţia Moscovei de a le sugera europenilor alternativa asiatică a Rusiei (politică, energetică etc.). În mod intenţionat sau nu, dar aceste mesaje simbolice au fost difuzate cu puţin timp până la schimbarea conducerii în instituţiile europene (alegerile europarlamentare, 4-7 iunie 2009), perioadă în care oficialii europeni (Preşedintele Comisiei Europene şi Înaltul Reprezentant pentru Politica Externă şi Securitatea Comună) nu pot apăra în plină măsură interesele europene pentru a nu prejudicia configuraţia viitoare a relaţiilor UE-Rusia. Referinţe: 1. Россия не может дать европейцам гарантий того, что в дальнейшем по вине Украины не будет перебоев с поставками газа, http://www.echo.msk.ru/news/593892-echo.html