Chișinău, 31 Octombrie 2017 — Maia Bănărescu: ,,Cu sprijinul corespunzător, copiii cu deficiențe de auz și vedere se pot integra pe deplin în comunitate. Unindu-ne eforturile, noi, adulții, le putem creea un mediu propice pentru dezvoltare.”
La 31 octombrie 2017, Avocatul Poporului pentru protecția drepturilor copilului Maia Bănărescu a prezentat public Raportul cu privire la incluziunea socială a copiilor cu dizabilităţi senzoriale.
Documentul aduce în prim plan situaţia actuală a copiilor cu dizabilităţi de văz şi auz, argumentând necesitatea de a consolida eforturile factorilor de decizie din instituţiile de stat, ale organizaţiilor non-guvernamentale, ale partenerilor de dezvoltare şi mass-mediei pentru a asigura respectarea drepturilor acestor copii. Raportul oferă informaţii axate pe datele oferite de instituțiile de resort, concluzii şi recomandări pentru intervenţiile în acest domeniu, precum și viziuni cu privire la consolidarea relaţiilor de parteneriat între actorii relevanți din domeniu pentru a eficientiza acțiunile de realizare a drepturilor acestor copii în Republica Moldova.
Analiza scoate în evidență că se atestă o creștere a numărului de copii cu dizabilități de auz și vedere cu 5,5% în anul 2016 (964 copii) comparativ cu anul 2013 (913 copii). 48,3% din totalul copiilor cu dizabilități de auz și 60,3% din totalul copiilor cu dizabilități de văz studiază încă în instituțiile rezidențiale.
Evidența copiilor cu dizabilități se realizează în mare parte fără să se ia în calcul tipul de dizabilitate, ceea ce nu permite autorităților publice să dețină un tablou clar și exhaustiv despre necesitățile reale ale familiilor și copiilor cu deficiențe de auz și văz și nu permite dezvoltarea unor servicii sociale focusate pe specificul și necesitățile reale pe care le implică fiecare tip de dizabilitate
De asemenea, nu există statistici generalizate cu referire la numărul copiilor cu deficiențe de auz și de vedere care își continuă studiile la licee și universități.
Raportul relevă și problemele copiilor cu dizabilități senzoriale în ceea ce privește accesibilitatea. Exigențele și normativele în construcții impuse prin lege nu sunt luate în calcul și la momentul de față prea puține clădiri publice corespund acestora, în mod special clădirile instituțiilor preuniversitare de învățământ; clădirile instituţiilor de învăţământ nu sunt adaptate la necesităţile copiilor cu dizabilități, acestea nu dispun de rampe, intrările în clădiri sunt înguste, iluminarea holurilor şi a sălilor de clasă este slabă, grupurile sanitare nu sunt adaptate la necesitățile persoanelor cu dizabilități, inscripţiile pe uşile interioare nu sunt scrise cu caractere mărite sau în limbaj Braille. De asemenea, lipsește mecanismul de aplicare a sancțiunilor pentru nerespectarea cerințelor de accesibilitate în toate domeniile în care aceasta ar trebui să fie garantată.
Deși au fost depuse eforturi considerabile în vederea dezvoltării serviciilor educaționale pentru toți copiii, persistă deocamdată destule bariere care împiedică atât pe autoritățile centrale, cât și pe cele locale să dezvolte servicii de calitate și în funcție de tipul de dizabilitate al copiilor.