21 August 2009 — Cea mai influentă persoană din Ucraina (potrivit Revistei ucrainene “Korespondent”), precum şi una dintre cele mai puternice femei ale lumii (conform Top Forbes, 100 cele mai puternice femei ale lumii, locul 47), ţinteşte să preia preşedinţia în Ucraina după 2010. Însă pentru aceasta lidera “Revoluţiei Oranj” este nevoită să manevreze atent între simpatiile electoratului ucrainean, divizat în cel pro-rus, cel moderat şi cel pro-atlantist. De aceea, dintr-o susţinătoare aprigă a aspiraţiilor euro-atlantice în anii 2004-2007, actualul Prim-ministru ucrainean s-a reprofilat într-un lider moderat cu viziuni europene accentuate, discursuri euro-atlantice echilibrate şi calculate şi retorică pro-rusească vibrantă. Strategia dată îi permite ei să contrabalanseze poziţiile pro-euroatlantistului Iuşcenko, autenticului pro-rus Ianukovici şi confuzului Iaţeniuk. Rezultatele acestei manipulări de opţiuni de politici interne şi externe operate de lidera ucraineană sunt pe cât se poate de productive, contribuind la plasarea ei pe locurile de frunte în topul preferinţelor ucrainenilor (majoritatea sondajelor de opinie publică îi conferă locul II, după Ianukovici). Aceasta în condiţiile în care ea trebuie să ţină piept problemelor emergente cauzate de criza economică, dar şi să aplaneze în propriul avantaj multiplele confruntări cu rivalii politici.

Timoşcenko corectează manevrele electorale

După ultimul atac politic al Moscovei la adresa guvernării ucrainene, Timoşcenko a fost obligată să ocupe o poziţie activă, deşi întârziată (peste câteva zile după lansarea „Mesajului” de către Medvedev), susţinând de fapt tezele preşedintelui Iuşcenko privind suveranitatea statului ucrainean şi faptul că deciziile legate de politica internă şi externă nu pot fi influenţate din exterior. Totodată, I. Timoşcenko a declarat că este inacceptabilă orice ingerinţă în afacerile interne ucrainene, chemând atât partenerii din Est, cât şi cei din Est să construiască relaţii echitabile şi reciproc avantajoase cu Ucraina (Vezi: «Не могу молчать», http://vz.ru/politics/2009/8/14/317440.html). Chiar dacă afirmaţiile rostite de ea au fost pe alocuri înţepătoare, ele nu au fost comentate nici într-un fel de nici-un oficial rus, care în schimb au criticat abundent poziţia lui Iuşcenko (în realitate, ceea ce a declarat el coincide cu ceea a spus fosta lui aliată de “revoluţie”).

Timoşcenko şi cazul Moldovei

Totuşi, acest incident nu trecut neobservat. De aceea, Timoşcenko depune eforturi pentru a re-consolida imaginea sa de lider naţional moderat şi adept al unei politici externe multivectoriale, nu numai pentru fortificarea electoratului, dar şi pentru “loializarea” Moscovei. Din această suită de acţiuni face parte şi recenta promisiune a prim-ministrului ucrainean de a anula noul regim de intrare în Ucraina pentru cetăţenii moldoveni, “accidental” făcută lui Voronin înainte de deplasarea lui în Rusia. Ciudat, dar anume cabinetul de miniştri ucrainean în frunte cu I. Tomoşcenko a adoptat Hotărârea (6 mai curent) care cerea revizuirea condiţiilor de trecere a frontierei ucrainene de către o serie de state ale lumii suspectate de “infracţionalitate migraţionistă”, din care a făcut parte şi RM (citeşte mai multe aici: Kievul insistă asupra verificării “conturilor” moldovenilor care vor să intre în Ucrain a şi Ucraina discriminează sau responsabilizează RM ?).

De asemenea, nu este clar de ce anume acum Timoşcenko conştientizează că măsurile care vor fi impuse moldovenilor începând cu 24 august sunt “inechitabile şi discriminatorii”. De ce nu îndată după luarea acestei decizii de către Guvernul ucrainean sau imediat după emiterea anunţului dat de către Serviciul Grăniceri ucrainean?

Vizita lui Voronin la Moscova a putut sta la baza acestei “remuşcări” a influentei I. Timoşcenko. Recomandarea suplimentară a unui conducător de ţară loial Rusiei nu o încurcă cu nimic pe prim-ministrul ucrainean, care nu vrea să cadă în disgraţia periculoasă a Moscovei “agresive”.

În altă ordine de idei, acest act poate avea conotaţii pur electorale, mai ales reieşind din faptul că relaţiile umanitare dintre moldoveni şi ucraineni sunt strânse. Rezonanţa unui eventual moratoriu sau în general suspendarea acestui regim pentru RM va aduce puncte electorale Iuliei Timoşcenko confruntate cu nemulţumirea ucrainenilor pentru soluţiile economice ineficiente sau fără impact social realizate de cabinetul girat de ea. Totodată, promisiunea ei poate avea raţionamente economice ce ţin de reducerea afluxului de moldoveni consumatori de produse şi servicii ucrainene, dar şi a reducerii interesului faţă de produsele ucrainene chiar în RM (în favoare celor ruseşti sau beloruse etc.).

Cu toate acestea, articularea unei asemenea intenţii înainte de întrevederea Voronin-Medvedev îi redă mai mult un caracter politic.

În orice caz, acest pas vea avea un imbold electoral, generat de “bunătatea” Iuliei Timoşcenko pentru poporul moldovean, “responsabilitatea” ei faţă de relaţiile de bunăvecinătate cu Moldova şi atitidinea politică benefică pentru noua clasă politică moldovenească.

În lumina, demersului privind instituirea unui Moratoriu în prinvinţa aplicării acestui regim asupra moldovenilor, transmis recent părţii ucrainene de către liderul Alianţei pentru integrare europeană, liberal-democratul Vlad Filat (via Ambasada Ucrainei din RM), Timoşcenko îşi poate asigura pentru o perioadă de timp denumirea de “salvatoare a poporului moldovenesc”.

Mai multe la Observatorul Politic (Denis Cenusa, politolog): www.cenusadi.wordpress.com

Articolul poate fi preluat cu conditia mentionarii numelui autorului si sursei (cu link)