Chisinau, 21 Aprilie 2009 — «ZIUA PAMANTULUI» a fost fondata de senatorul american Gaylord Nelson, in anul 1970, cu scopul de a trezi clasa politica din dezinteresul pe care îl arată faţă de mediu. «Ziua Pământului» a fost celebrată în primul an de circa 20 milioane de cetăţeni americani. În fiecare an, ziua de 22 aprilie se sărbătoreşte Ziua Pământului, ziua când s-a născut mişcarea pentru protejarea mediului înconjurător. Această mişcare s-a născut în SUA într-o perioadă cînd au avut loc mai multe evenimente deosebite, printre care înăbuşirea prin folosirea armelor de foc a revoltei unor studenti împotriva războiului din Cambodgia, ”Masacrul din 4 mai”, apariţia fibrelor optice, succesul melodiei “Bridge over Troubled Water”, ultimul album al formaţiei Beatles, moartea lui Jimmy Hendrix, un accident nuclear în Carolina de Sud la centrala nucleară din Savannah River din apropierea oraşului Aiken (nerecunoscut timp de 18 ani), poluarea foarte mare cu gaze şi fum, considerată ”semn al prosperităţii”. Despre mediul înconjurător a început să se vorbească din ce în ce mai des. După 2 decenii, in anul 1990, peste 200 milioane de oameni din 141 de tari au transformat «Ziua Pământului» într-o manifestare de amploare in istoria omenirii, prin alăturarea lor in dorinţa de a milita pentru un viitor mai bun al planetei noastre. Atunci a fost fondată şi organizaţia neguvernamentala «Earth Day USA», care din 1991, coordonează pe plan naţional si internaţional ceea ce pornise ca un eveniment strict american. După 1990, «Ziua Pământului» a fost sărbătorită şi în ţara noastră în cadrul orelor ecologice şi diferite alte activităţi. La începutul noului mileniu alte 70 milioane de oameni din multe tari au aderat la aceste activităţi. Au fost implicate de asemenea peste 4000 de organizaţii nonguvernamentale din 170 de tari ale lumii. Reţeaua «Ziua Pământului», constituita cu prilejul celebrării acestei importante zile cuprinse in "Calendarul evenimentelor ecologice", include multe tipuri de organizaţii din diferite domenii de activitate, care promovează acţiuni cu scopul de a educa populaţia si de a favoriza participarea publicului in acţiunile ecologice. Aceste acţiuni in masa contribuie la ridicarea nivelului cunoştinţelor ecologice şi creează condiţii pentru schimburi individuale, generale, naţionale si internaţionale. «Ziua Pământului» - eveniment simbol al responsabilităţii civice in protecţia mediului – a apărut cu scopul de a conştientiza, populaţia şi factorii de decizie privind necesitatea conservării resurselor naturale ale lumii. Protejând resursele naturale (plante, animale, depozite minerale, soluri, apa, aer, combustibili fosili ca petrol, gaze naturale, cărbuni, etc.) protejam biosfera, dar mai ales protejam viata si sănătatea oamenilor. CONSERVAREA BIODIVERSITATII Resursele biologice ale lumii ne hrănesc si ne îmbracă, ne asigura adăpost, medicamente si hrana spirituala. Aceste resurse se afla in ecosistemele naturale ale pădurilor, savanelor, păşunilor si câmpurilor deschise, a pustiurilor, tundrelor, râurilor, lacurilor si marilor. Ele se afla si in câmpurile cultivate, in grădini si in grădinile botanice si zoologice. Pierderea biodiversitatii biologice a lumii continua mai ales ca urmare a distrugerii habitatelor, a recoltării excesive, a poluării si a introducerii necorespunzătoare de plante si animale străine. Acest declin al biodiversitatii este provocat mai ales de oameni si reprezintă o ameninţare serioasa pentru dezvoltarea noastră. Conservarea biodiversităţii forestiere este asigurată, între altele, prin respectarea bunelor practici de gospodărire a pădurilor şi prin extinderea reţelei de arii protejate forestiere. Pădurile constituie 92% din suprafaţa ariilor naturale protejate ale ţării; pe de altă parte, 17% din fondul forestier se află sub o formă sau alta de protecţie. Diversitatea lumii animale (462 specii de animale vertebrate şi circa 14500 specii de nevertebrate) este determinată, în mare măsură, de starea funcţională a ecosistemelor naturale. În urma presingului antropic îndelungat au suferit modificări esenţiale majoritatea tipurilor de ecosisteme naturale, dar mai puternic au fost modificate cele de stepă, de luncă şi acvatice. Acest proces s-a răsfrânt negativ şi asupra comunităţilor de animale vertebrate şi nevertebrate. Este cunoscut faptul că dispariţia unei specii duce la reducerea numărului a circa 30 de alte specii de animale, iar acestea, la rândul lor, influenţează în progresie geometrică declinul altor specii. Cartea Roşie a Republicii Moldova (ediţia II, 2001) include 14 specii de mamifere, 39 specii de păsări, 8 specii de reptile, o specie de amfibieni şi 37 specii de insecte. Speciile incluse în Cartea Roşie şi cele rare reprezintă predominant specii de răpitoare (păsări, mamifere), lilieci, reptile şi animale acvatice. CONSERVAREA PADURILOR Pădurile joaca un rol important in conservarea solului si a apei, menţinând o atmosfera sănătoasa si păstrând biodiversitatea biologica. Daunele provocate pădurilor si pierderea lor conduc la eroziunea solului, reduc biodiversitatea biologica si habitatele vieţuitoarelor sălbatice, degradează bazinele hidrografice si reduc cantitatea de cherestea si alte bunuri necesare dezvoltării umane. Ele reduc numărul de arbori care pot retine dioxidul de carbon, un gaz cu efect de sera. Republica Moldova face parte din categoria statelor cu un grad redus de împădurire. La începutul anului 2006 suprafaţa acoperită cu păduri constituia 362,7 mii ha, adică 10,7% din teritoriul ţării, ceea ce reprezintă foarte puţin în comparaţie cu media europeană (29%) sau cu ţările situate în aceeaşi zonă biogeografică - România (28%), Bulgaria (35%) sau Ungaria (19.5%). Vegetaţia forestieră include 137 asociaţii forestiere atribuite la 11 formaţii forestiere. Flora pădurilor Republicii Moldova include 1008 specii de plante vasculare (circa o jumătate din diversitatea floristică spontană a ţării), 60 dintre care sunt incluse în Cartea Roşie a Republicii Moldova. Pădurile sunt un factor stabilizator important pentru mediul înconjurător, contribuind la conservarea diversităţii biologice, stabilizarea terenurilor ameninţate de eroziune şi alunecări de teren şi protejarea resurselor de apă. Dispersarea şi fragmentarea resurselor forestiere, repartizarea lor neuniformă pe teritoriul ţării constituie un factor care împiedică exercitarea funcţiei eco-protective a pădurilor. Pădurile Moldovei se află sub o impact puternic. Urmare a scăderii eforturilor de protecţie din ultimii 15 ani s-au răspândit focarele de dăunători şi boli, s-au înmulţit cazurile de activităţi ilegale (tăieri ilicite, păşunat). A luat amploare fenomenul uscării pădurilor, atât din cauze naturale cât şi antropice. Acest proces – condiţionat în principal de factori climatici – a afectat preponderent pădurile de stejar pedunculat şi gorun din nordul ţării, precum şi circa 12 mii ha de păduri de salcâm din partea de sud a Moldovei. Cu toate acestea, ele continuă să aibă un rol stabilizator important în landşafturile agricole şi în menţinerea echilibrului ecologic. CONSERVAREA SOLULUI Solul este un organism viu, in care se desfăşoară o viata intensa si in care s-a stabilit un anumit echilibru ecologic. Solul este alcătuit din : material mineral, provenit din dezagregarea şi alterarea rocilor, material organic provenit din transformarea resturilor vegetale si animale, apa provenita din precipitaţiile atmosferice şi irigaţii. Deşertificarea este procesul de degradare a terenurilor provocat de variaţiile de clima si impactul uman. Ea afectează in special terenurile uscate care sunt deja fragile din punct de vedere ecologic. Cele mai evidente efecte ale deşertificării sunt degradarea pădurilor şi scăderea producţiei de alimente. 70 % din toate terenurile lumii - 3,6 miliarde de ha sunt afectate deja de degradare. Aceasta reprezintă un sfert din terenurile din întreaga lume – o suprafaţa de trei ori mai mare decât Europa. Unul din principalele instrumente de combatere a răspândirii deşertificării este plantarea de arbori si alte plante care reţin apa si menţin calitatea solului. Republica Moldova Pe parcursul ultimilor 40 de ani, suprafaţa solurilor erodate a avansat în medie cu peste 7 mii hectare anual. Impactul eroziunii se extinde şi asupra altor sectoare, prin înnămolirea bazinelor acvatice, poluarea solurilor şi apelor cu pesticide şi fertilizanţi, distrugerea căilor de comunicare, a construcţiilor hidrotehnice, etc. Suprafaţa terenurilor afectate de ravene constituie 11837 ha. Formarea râpelor scoate anual din circuitul agricol aproximativ 100 ha terenuri, iar volumul de sol scos din circuitul agricol este de 10–15 mil. m3. O daună colosală cauzează resurselor funciare alunecările de teren. Conform cadastrului funciar, suprafaţa lor depăşeşte 25,3 mii ha. Se extind şi procesele de dehumificare a solului. Conţinutul de humus în majoritatea solurilor valorificate a scăzut până la 2,0%. tot mai scăzută. Procesele de degradare a solurilor, fenomen specific pentru Moldova, se încadrează în noţiunea de deşertificare. Indicatorul degradării solurilor şi deşertificării constă în reducerea productivităţii lor. Principalele procese degradaţionale sunt destructurizarea, tasarea, dehumificarea, eroziunea, alunecările, salinizarea, soloneţizarea, înmlăştinirea, etc. Aceste procese agravează situaţia condiţionată de particularităţile climaterice regionale. Perioadele de secetă sunt şi vor rămâne o caracteristică specifică a climei republicii. Seceta reduce aproape la minimum productivitatea solurilor cu proprietăţi fizice nefavorabile – a soloneţurilor, cernoziomurilor compacte, argiloase, salinizate etc. Valorificarea intensivă a solurilor a contribuit la modificarea biocenozelor naturale şi la distrugerea structurii solurilor. Structura orizonturilor superficiale, care condiţionează regimul şi proprietăţile fizice ale solurilor, a fost fărâmiţată, transformată în fracţiuni microstructurale şi praf. Solurile destructurizate se supun uşor tasării ceea ce conduce la scăderea permeabilităţii şi prezintă prima treaptă spre xerofitizare. CONSERVAREA APEI Resursele de apa dulce sunt vitale pentru asigurarea apei potabile, a apei pentru agricultura, industrie, dezvoltare umana, producere de energie hidroelectrica, pescuit interior, transporturi, activităţi de agrement şi alte activităţi umane. De asemenea sunt necesare şi pentru sănătatea naturii. Gospodărirea mai buna a apei necesita tehnologii noi, inclusiv perfecţionarea tehnologiilor autohtone, pentru a da posibilitatea utilizării depline a resurselor de apa limitate şi a protejării apei împotriva poluării. Este necesar ca gospodărirea apei să fie integrata in strategiile naţionale economice şi sociale, inclusiv in cadrul sistematizării utilizării terenurilor, a resurselor forestiere si a pantelor muntoase precum şi a protejării malurilor cursurilor de apa. Datele observaţiilor din RM demonstrează că fl. Nistru, Dunărea şi al r. Prut au un grad de poluare moderat. După indicii hidrobiologici apa lor, în medie, este moderat poluată (clasa III de calitate). Râurile mici în general sunt puternic poluate, în special cu substanţe organice biodegradabile, nutrienţi, produse petroliere, fenoli, compuşi ai cuprului, detergenţi anionici, iar după indicii hidrobiologici, apa râurilor mici se încadrează în clasa III-IV de calitate (între moderat poluată şi degradată). Asupra calităţii apelor de suprafaţă are un efect imediat activitatea ineficientă a instalaţiilor de epurare. PROTECTIA ATMOSFEREI Atmosfera noastră se afla sub o presiune crescândă din partea gazelor cu efect de sera care ameninţa sa schimbe clima şi din partea produselor chimice care reduc stratul de ozon. Alţi poluanţi, cuprinzând pe aceia care provoacă ploile acide, se deplasează adesea prin atmosfera pe distante lungi, provocând daune asupra terenurilor si asupra apelor. În RM. Nivelul înalt de poluare cu suspensii solide, dioxid de azot şi formaldehidă ce se menţine pe parcursul mai multor ani, poate fi explicat prin influenţa unui şir de factori: salubrizarea insuficientă a arterelor şi pieţelor urbane, intensificarea traficului rutier urban, spaţiile mari de sol afânat şi gazoanele deteriorate, activitatea întreprinderilor industriale neutilate adecvat cu sisteme de captare şi neutralizare a noxelor emise. Contribuie la sporirea nivelului poluării şi condiţiile de stagnare a aerului, condiţionate de stratificarea stabilă, vîntul slab şi lipsa precipitaţiilor. Un rol important are şi relieful local, întrucît în depresiuni are loc stocarea maselor de aer poluat. Un alt component climatic care sporeşte gradul de poluare este ceaţa. În regiunile industrializate ale Republicii Moldova au loc procese mai accentuate de poluare a aerului, fapt care impune implementarea unor măsuri de diminuare a emisiilor de noxe în atmosferă, o monitorizare mai amplă a calităţii factorilor de mediu cît şi elaborarea unor limite pentru o serie de indicatori de calitate care ar oferi posibilitatea de a caracteriza gradul de poluare a precipitaţiilor atmosferice. Calitatea aerului atmosferic în Republica Moldova este influenţată de emisiile provenite din trei tipuri de surse poluante: sursele fixe care includ CET-urile, cazangeriile şi întreprinderile industriale în stare de funcţionare; sursele mobile care includ transportul şi tehnica agricolă; şi transferul transfrontalier de noxe. În oraşele mari, calitatea aerului este influenţată preponderent de emisiile de la transportul auto, cazangerii şi întreprinderile mari ale industriei de construcţie, iar în centrele raionale şi localităţile rurale, de emisiile de la întreprinderile mici: mori, fabrici de vin, brutării, cariere precum şi cele din sursele casnice.