Chişinău, 18 Aprilie 2013 — Societatea civilă din Belarus este suprimată de un guvern represiv care nu tolerează sub nici o formă critica, a declarat Amnesty International.

Raportul, "Ceea ce nu este permis este interzis: Societatea Civilă din Belarus este redusă la tăcere", arată cum autorităţile din Belarus, în mod regulat, ignoră dreptul la libertatea de întrunire, asociere şi expresie, şi nu permit oamenilor să vorbească în public, să participe la demonstraţii sau să fondeze organizaţii non-guvernamentale. Cel mai frecvent, participanţilor la demonstraţii paşnice le sunt aplicate amenzi şi chiar sunt privaţi de libertate.

„În ultimii 20 de ani Guvernul din Belarus a înăbuşit insistent toate activităţile societăţii civile, lipsind oamenii de oportunitatea de a-şi exprima opiniile, de a dezbate probleme şi de a monitoriza autorităţile”, a spus Heather McGill, cercetător privind situaţia drepturilor omului în Belarus, Amnesty International.

Raportul analizează legislaţia cu referire la libertatea întrunirilor paşnice şi asocierilor şi documentează situaţii când aceste drepturi au fost încălcate, în cazul apărătorilor drepturilor omului, sindicaliştilor, activiştilor în domeniul mediului, persoanelor din grupul LGBT.

Persoanele care au încercat să înregistreze organizaţii non-guvernamentale s-au confruntat cu legislaţia restrictivă, care este aplicată de către funcţionari în aşa mod încât să restricţioneze libertatea de asociere. Activiştii care nu deţin certificat de înregistrare riscă să fie persecutaţi pentru faptul că acţionează în numele unei organizaţii neînregistrate.

Din 2000, nici un partid politic nu a fost înregistrat în Belarus din cauza condiţiilor riguroase de înregistrare, iar membrii sindicatelor sunt discriminaţi la locul de muncă.

Ales Bialiatski, prizonier de conştiinţă şi directorul centrului Drepturilor Omului Viasna, o organizaţie căreia i s-a retras certificatul de înregistrare în 2003, a fost condamnat la patru ani şi jumătate de închisoare în 2011. Asta deoarece a folosit propriul cont bancar din Polonia şi Lituania pentru susţinerea activităţilor centrului pentru drepturilor omului, pentru că nu i s-a permis să deschidă un cont bancar în Belarus.
Aleh Stakhaevich, şofer la cariera de piatră Granit din sud vestul Belarusei, a fost ales în calitate de preşedinte a sindicatului, fondat în Decembrie 2011. În conformitate cu legislaţia, muncitorii au informat angajatorul despre fondarea sindicatului şi au cerut adresa juridică. Compania a refuzat cererea şi i-a hărţuit pe cei care au intrat în sindicat. Aleh Stakhaevich a fost condamnat şi a fost demis pentru că ar fi şofat fără măsuri de siguranţă, dosar pe care acesta îl consideră fabricat. De asemenea, alţi patru membri ai sindicatului au fost demişi, iar alţii au fost intimidaţi şi au fost nevoiţi să abandoneze sindicatul de teamă să nu-şi piardă locul de muncă.

În 2003, când membrii locali Amnesty International au încercat să înregistreze organizaţia ca şi organizaţie internaţională, li s-a spus că ar exista probleme în ceea ce priveşte simbolul organizaţiei. Când au încercat să înregistreze organizaţia ca fundaţie locală, în 2005, li s-a spus că pot s-o înregistreze doar în cazul în care vor coordona anticipat toate activităţile cu autorităţile statului. Deoarece acest fapt ar fi compromis capacitatea acestora de a funcţiona independent, activiştii au decis să nu înregistreze organizaţia.

Pe parcursul anilor Amnesty International a documentat multe incidente când participanţii la întruniri neautorizate au fost arestaţi şi reţinuţi, iar uneori chiar bătuţi de poliţişti.

În 201, în cadrul „protestului tăcut”, multe persoane, din grupurile din toată ţara, care au protestat, plimbându-se fără a pronunţa nici un cuvânt, aplaudând sau incluzând simultan alarma de la telefonul mobil, au fost bătute, li s-au aplicat pedepse administrative sau amenzi.

Cele mai recente demonstraţii de amploare, ca urmare a alegerilor prezidenţiale din decembrie 2010, au fost suprimate cu aplicarea violenţei fără precedent. În momentul în care poliţia a venit în centrul capitalei Minsk pentru a dispersa mulţimea, peste 700 de persoane au fost arestaţi şi mulţi, inclusiv persoane care treceau prin preajmă, fără a participa la proteste, au fost bătuţi şi răniţi. Patru prizonieri de conştiinţă Mykalau Statkevich, Pavel Sevyarynets, Eduard Lobau şi Zmitser Dashkevich încă se află în detenţie, în legătură cu demonstraţiile din acea zi.

Legea cu privire la Acţiunile în Masă din Belarus încalcă dreptul fundamental al omului de a manifesta.

„Chiar şi marşul sau protestul cu participarea unei singure persoane sunt considerate o încălcare a Legii cu privire la Acţiunile în Masă. Protestatarii pot fi persecutaţi pentru organizarea unui marş cu participarea unei singure persoane”, a menţionat Heather McGill.

Protestatarilor paşnici li se aplică frecvent amenzi sau sunt arestaţi pentru perioade scurte de timp, pentru încălcarea Legii cu privite la Acţiunile în Masă sau pentru încălcări minore, ca de exemplu pentru faptul că au înjurat în public. Pavel Vinahradau, membru al mişcării politice a tinerilor Zmena (Schimbarea), a petrecut 66 de zile în închisoare, în perioada 30 decembrie 2011-12 decembrie 2012, fiindu-i aplicate 8 condamnări administrative separate, toate pentru încălcări minore - înjurături sau încălcarea regulilor cu privire la întrunirile publice sau pichete.

“Belarus trebuie să le permită cetăţenilor ţării să se exprime liber, fără a fi persecutaţi. Autorităţile din Belarus trebuie să revizuiască toate decretele prezidenţiale şi legile cu privire la înregistrarea şi activitatea ONG-urilor şi să asigure respectarea de către oficiali a dreptului la libertatea de asociere şi întrunire.”

Sursa: amnesty.md