24 Ianuarie 2010 — Odiseea lui Filat în SUA a culminat cu semnarea unei declaraţii politice, care, de acum încolo, va juca rolul de foaie de turnesol pentru constructul relaţiilor moldo-americane. În pofida faptului că această declaraţie nu face vreo referinţă la eventualele “relaţii strategice” dintre Chişinău şi Washington, conţinând expresii evazive inspirate din formulele diplomatice ordinare ( “au convenit să intensifice dialogul pe spectrul intereselor comune”), semnificaţia ei politică este incontestabilă. La examinarea lui observăm că reperele trasate în acest document sunt lipsite de careva angajamente juridic-legale, însă semnalele politice transmise prin intermediul lui vin să-i completeze aceste neajunsurile. Iar spiritul în care acesta a fost semnat şi redactat decelează interesul viu, deşi moderat, pe care îl vede partea americană în relaţie cu Moldova (“o declaraţie comună care prevede intensificarea dialogului bilateral şi parteneriatului dintre cele două state”)

Atenţie merită câteva domenii esenţiale care transpar din această declaraţie, din anumite puncte de vedere “istorică” pentru relaţiile bilaterale RM-SUA.

Acordul de a intensifica dialogul în domeniile de interes comun oferă Chişinăului posibilitatea de a conta pe deschiderea SUA în mai multe probleme, începând cu consolidarea instituţiilor democratice şi finalizând cu integrarea europeană a R. Moldova. Interpretată astfel, prevederea dată asigură o atitudine îngăduitoare faţă de autorităţile moldoveneşti.

Facilitarea dezvoltării în continuare a democraţiei, a statului de drept, economiei de piaţă şi a prosperităţii, cooperării în domeniul apărării exprimă sectoarele pe care va fi focalizată cooperarea moldo-americană, dar şi în care exigenţele din partea americanilor vor creşte simţitor. De aceea, alocarea ajutoarelor financiare vor fi şi mai condiţionate de atingerea şi menţinerea unor anume standarde în aceste domenii. În acest fel are loc o responsabilizare a autorităţilor moldoveneşti atât în faţa Administraţiei americane, a comunităţii internaţionale (instituţiile financiare etc.), cât şi a opiniei publice din R. Moldova, de azi înainte, potenţate să obiecteze mai energic abaterile guvernării liberal-democrate.

Reafirmare independenţei, suveranităţii şi integrităţii teritoriale ale Republicii Moldova, în cadrul graniţelor sale recunoscute pe plan internaţional articulează starea atitudională fermă a americanilor nu numai faţă de dreptul internaţional, dar şi faţă de o fostă republică sovietică. Această menţiune considerată clasică este oricum valoroasă, mai ales în contextul evenimentelor tumultuoase din Caucaz şi a politicii de apărare/securitate adoptate de Rusia.

Continuarea la Observatorul Politic (Denis Cenusa, politolog): www.cenusadi.wordpress.com