Nume
Parola
Vizualizări: 4280
Discursul liderului PSRM Igor Dodon în cadrul conferinţei ştiinţifice Internaţionale „Evoluţia identităţii naţionale şi statal-politice moldoveneşti: esenţa şi caracterul perceperii acesteia în interiorul ţării şi peste hotare”. 8 septembrie, 2014
8 Septembrie 2014 — Stimaţi participanţi ai conferinţei,
Dragi prieteni,
Ţin să vă mulţumesc o dată în plus pentru participare la acest for internaţional, prilejuit de aniversarea a 655-a de la fondarea statului moldovenesc. Trebuie să recunoaştem că numărul participanţilor nu este tocmai cel pe care ni l-am dori. Mai mulţi istorici şi politologi, care puteau fi prezenţi la această conferinţă cu propriile rapoarte, s-au dovedit a fi adepţii unei alte ideologii, care nu admite ideea privind statalitatea moldovenească.
Cu atît mai importantă este misiunea noastră, cu atît mai consolidate trebuie să ne fie eforturile. Avem pentru ce lupta. Şi nu noi sîntem cei care am pornit această luptă.
Astăzi, sîntem nevoiţi să constatăm desfăşurarea unui proces de nimicire a statalităţii moldoveneşti, deoarece are loc destructurarea matricei identitare moldoveneşti.
În ultimii ani am abordat de mai multe ori acest subiect, atenţionînd opinia publică asupra proceselor alarmante, care au loc deja de mai mult de două decenii. Aşa s-a întîmplat că, în mod paradoxal, odată cu obţinerea independenţei, am început a ne pierde propriul cod naţional cultural.
Am devenit victime ale unei campanii ideologice, informaţionale şi psihologice de eradicare a identităţii moldoveneşti şi a memoriei noastre istorice.
Ziariştii, istoricii, politicienii sponsorizaţi de Bucureşti şi, mai ales, cursul şcolar „Istoria românilor” ne-au denaturat trecutul. Totuşi, ştim bine cu toţii că trecutul unui popor este cel care-i modelează viitorul şi-i determină destinul.
Modificîndu-ne trecutul, politicienii-unionişti au încercat să ne schimbe viitorul, să ne pregătească şi societatea, şi ţara pentru anexare la România.
„Basarabia – pămînt românesc”, „Moldova – al doilea stat românesc”, „Teritoriul dintre Prut şi Nistru” – aceste şi alte etichete înjositoare, pe care încearcă a le pune cunoscute forţe politice Republicii Moldova, sînt, în esenţa lor, un atac direct la identitatea de stat a acesteia.
În orice stat ce se respectă astfel de campanii ar fi fost calificate drept „războaie informaţionale” şi gesturi ostile. Totuşi, la noi, cît de straniu şi trist ar părea acest lucru, se găsesc politicieni şi lideri de opinie, care manifestă hiperactivism în promovarea unor astfel de “valori” şi “adevăruri” dubioase, capabile să ducă la nişte consecinţe greu de prognozat.
Această nebunie politică se transmite de la o guvernare liberală la alta. Idea privind românizarea poporului nostru este transmisă ca o ştafetă. Deja nu zeci de politicieni, ci zeci de mii de tineri se numesc români şi visează la o Românie mare.
Propaganda unionistă funcţionează la capacitate maximă şi nu fără succes. Este un lucru foarte trist şi alarmant.
Acum douăzeci de ani în urmă, această propagandă a făcut să se declanşeze conflictele de pe Nistru şi din Găgăuzia. Astăzi, această confruntare se poate repeta. Cu atît mai mult dacă vom ţine cont de faptul că propaganda pro-românească s-a “completat” şi cu ideologia pro-NATO.
Ideologii occidentali extirpează tot în ce-am crezut cu sfinţenie. Şi limba moldovenească, şi noţiunea de etnie moldovenească, şi memoria despre statalitatea moldovenească, şi chiar fundamentul ortodoxismului nostru.
În ultimii ani am fost cu toţii martori cum, făcînd nişte expresii nevinovate ale feţei, mai mulţi politicieni de la guvernare fac tentative persistente de negare directă a valorilor tradiţionale ale poporul moldovenesc şi chiar de profanare a memoriei milioanelor de oameni.

Atitudinea impertinentă şi chiar, deseori, de-a dreptul brutală din partea unor politicieni autohtoni faţă de simbolica zilei de 9 Mai reprezintă un exemplu tipic a manevrelor, întreprinse în prezent şi orientate spre denaturarea şi batjocorirea istoriei naţionale.

Cel mai îngrijorător moment este faptul că, din cauza unei acţiuni directe asupra punctelor vulnerabile ale memoriei şi conştiinţei naţionale, creşte antagonismul şi dezbinarea alarmantă în societate, se dezvoltă ostilitatea după criterii de identitate. Tot mai mulţi oameni manifestă deschis intoleranţă şi ură faţă de cei care nu le împărtăşesc opiniile.

Aceste fenomene sociale, după natura lor, poartă caracter distructiv şi supun riscului nu doar echilibrul de forţe şi interese în societate, ci ne lipsesc de coeziunea civică generală, de încredere în viitor. Vedem ce evenimente au loc în Ucraina, vedem cît de uşor este să dezbini societatea şi este îngrijorător să conştientizezi pe cît de mult toată această ideologie pro-fascistă este caracteristică şi unor straturi ale societăţii moldoveneşti şi ale establishmentului politic din Moldova.
Acum nu este cazul să vorbim despre entităţile, forţele, pentru care ar putea fi favorabilă o astfel de situaţie dezastruoasă. Important este faptul că această situaţie nu contribuie la o dezvoltare consecventă şi pozitivă a statului Republica Moldova.
Totuşi, pe fundalul tuturor acestor procese negative, mai există şi factori încurajatori.
Este îmbucurător că majoritatea moldovenilor continuă să-şi păstreze identitatea istorică. Majoritatea continua să-şi recunoască limba moldovenească drept limbă maternă.
Dacă vom privi cifrele din cadrul recensămîntului din anul 2004, vom constata că populaţia băştinaşă alcătuieşte 78 la sută din locuitori. Din numărul acestora, potrivit datelor din anul 2004, acest lucru fiind confirmat şi de mai multe sondaje de opinie din ultimii ani, doar 2-5% din locuitori se califică drept români. Ceilalţi, adică majoritatea absolută a populaţiei băştinaşe, se consideră moldoveni. Plus la aceasta, peste 60 la sută dintre ei au declarat că vorbesc limba moldovenească.
Nu ştim cum vor fi rezultatele recensămîntului din acest an, totuşi, un portret sociologic nu se poate modifica în mod radical. Majoritatea moldovenilor se cred moldoveni. Şi acesta este un moment important.
O astfel de percepţie şi autodeterminare a populaţiei băştinaşe este mai mult decît o simplă constatare sociologică. Este o dovadă a faptului că, după criteriile social-psihologice, identitare, simbolice, istorice şi geografice, oamenii de pe Plaiul Moldovenesc continuă să se aprecieze drept parte a unei comunităţi omogene, avînd un nume care îi reprezintă şi o memorie colectivă păstrată.
Trebuie să ne bazăm pe această realitate. Nu trebuie să admitem să sece aceste puteri lăuntrice ale poporului nostru.
Noi, socialiştii, vom promova, inclusiv pe cale legislativă, cursul de „Istoria Moldovei” în şcoli. Copiii noştri trebuie să înveţe istorie autentică, istoria poporului moldovenesc. Doar aşa vom cultiva sentimentul şi mîndria de moldoveni. Doar aşa vom păstra identitatea moldovenească.

Cred că Republica Moldova se poate realiza în calitate de stat modern şi puternic, doar cu condiţia că-şi va păstra şi va dezvolta percepţia existentă de identitate moldovenească.

Fără această identitate nu va fi nici stat. Şi acolo unde se năruie statul, se năruie şi poporul şi întreaga sa istorie, oricît de măreaţă ea ar fi.