15 Ianuarie 2009 — Informaţia despre deplasarea prim-ministrului moldovean, Zinaida Greceanîii, la Moscova, a surprins prin urgenţa sa şi prin faptul că a lipsit de pe agenda programată a Guvernului. Din sursele oficiale reiese că prim-ministrul moldovean a acceptat invitaţia omologului său rus, Vladimir Putin, cu scopul de a rezolva livrărilor de gaze ruseşti către RM. În acest caz, apare întrebarea firească de ce Zinaida Greceanîi nu a solicitat o întrevedere cu V. Putin, încă pe data de 7 ianuarie, când de facto a fost sistată livrarea gazului rusesc via Ucraina. Care este raţionamentul pe care s-a bazat şeful Guvernului RM luând decizia de a se implică în gestionarea acestei probleme, fără a face referinţă la Ucraina, de care depinde transportarea gazului la destinaţie. Contextul politic intern al acestei întrevederi şi locul Moldovei în schemele politice ruseşti ridică alte semne de întrebare vizavi de această vizită “fulger” a prim-ministrului moldovean. Astfel, pentru a identifica răspunsurile la acest demers vom elucida următoarele aspecte: • Vizita Zinaidei Greceanîi coincide sau este corelată cu întrevederile oficiale ale şefilor de guvern ai Slovaciei şi Bulgariei, consacrate discutării problemelor gazelor. Dat fiind faptul că, despre vizitele celor doi oficiali partea rusă era informată din timp şi că invitaţia pentru reprezentantul moldovei a survenit spontan, putem constata că participarea Moldovei în aceste negocieri este simptomatică. Or, Moscova care se confruntă cu o profundă criză de credibilitate are nevoie de tot mai mulţi susţinători ai nevinovăţiei sale. Din acest considerent, antrenarea spontană a RM în disputa dintre Rusia şi Ucraina ar putea fi legate de încercările Moscovei de a-şi legitimiza poziţia în faţa Slovaciei şi Bulgariei, dar şi în faţa UE, tot mai nemulţumite de tergiversarea reluării distribuţiei de gaze ruseşti către consumatorii europeni. Acuzaţiile adresate Ucrainei de către V. Putin privitor la nerespectarea prevederilor Protocolului de monitorizare a livrărilor au un suport factologic fragil, de aceea poziţia politică a unui stat non-UE (Moldova) grav afectat de criză, este semnificativă pentru campania informaţională internaţională de discreditare a Ucrainei. Poziţia Republicii Moldova care până în prezent evita să-şi prezinte poziţia oficială cu privire la criză, ar putea aduce o valoare adăugată strategiei ruse “anti-ucrainene”, reieşind din faptul că ea este dependentă 100% de gazele ruseşti şi că prin ea sunt transportate volume semnificative de gaze pentru statele balcanice (aproximativ 15%). • Angajarea RM poate fi urmărită de Kremlin în scopul cristalizării şi amplificării criticii în rândul populaţiei ucrainene împotriva preşedintelui Iuşcenko şi a forţelor pro-occidentale ucrainene, astfel Partidul Regiunilor şi-a exprimat intenţia de a iniţia procedura de impeachment şi de demisionare a Guvernului Timoşcenko în legătură cu criza gazelor (fiind susţinut in/direct de comuniştii ucraineni). Or, implicarea unui stat ex-sovietic afectat puternic de sistarea livrărilor de gaze (care conform Recensământului din 2004 numără 8% de ucraineni în cadrul populaţiei RM), ar putea alimenta suplimentar mişcări sociale în Ucraina, pe care le condiţionează Rusia şi aliaţii săi ucraineni, în vederea suspendării guvernării ucrainene pro-occidentale. • Calmul politic păstrat până în prezent de către conducerea RM vizavi de problema gazelor este de natură dubioasă, fiind explicată de dorinţa PCRM-ului de a inocula publicului aparenţa unui control asupra crizei date din raţionamente electorale şi/sau de relaţionarea “neoficială” prealabilă dintre aceasta şi oficialii ruşi (inclusiv prin intermediul SA “Moldova-Gaz”). Ocuparea unei poziţii “de spectator” pasiv în această chestiune esenţială pentru securitatea naţională a RM se datorează interesului politic intern al PCRM-ului, dar şi imposibilitatea acestuia de a lua poziţii proactive graţie legăturilor apropiate cu Kremlinul. • Discuţiile duse de Greceanîi la Moscova sunt vitale pentru guvernarea comunistă, care face eforturi maxime pentru a sustrage atenţia opiniei publice moldoveneşti de la circumstanţele şi efectele reale ale crizei gazelor. De fapt, în urma acestei vizite guvernarea comunistă va avea posibilitatea să-şi reabiliteze imaginea pe plan intern, în condiţiile intensificării criticii opoziţiei politice de la Chişinău (PL, PLDM etc.). Pe lângă aceasta, partea moldovenească are posibilitatea de a reaminti UE şi comunităţii internaţionale despre situaţia dificilă în care se află sistemul energetic moldovenesc, urmărind să atragă în eventualitate sprijin financiar sau de altă natură. • Vizita dată poate fi condiţionată şi de înrăutăţirea situaţiei în regiunea transnistreană a cărui sistem termoenergetic este bazat doar pe gaze naturale, care începând cu 7 ianuarie curent nu mai sunt livrate regiunii. În consecinţă, Kremlinul ar putea convinge reprezentantul RM să distribuie pe ambele maluri ale Nistrului ajutoarele obţinute din partea UE şi nu numai, pentru prevenirea agravării situaţiei sau gestionarea efectelor ei, cu scopul de a diminua presiunea socială crescânde ce poate pune în pericol regimul de la Tiraspol. Din cele menţionate conchidem faptul că autorităţile RM continuă să adopte poziţii irelevante şi inadecvate pentru realizarea intereselor naţionale, fiind cointeresate în asigurarea unor condiţii politice interne şi externe favorabile pentru PCRM, în contextul alegerilor parlamentare apropiate.