Nume
Parola
Vizualizări: 3981
Discursul deputatului socialist Igor Dodon în Parlament
22 Octombrie 2013 — Odată cu venirea, la finele anului 2011, a unor noi forțe la guvernare în Transnistria, se crease impresia că au sporit șansele ca Moldova să soluționeze problema privitor la reîntregirea țării. Urma doar să fie aplicată o strategie politică inteligentă şi să fie identificată o formulă de reîntregire a ţării, care să fie acceptată de Tiraspol.

În prezent, după 20 de ani de la formarea aşa-zisei RMN, în decursul cărora regiunea în cauză a funcționat avînd practic toate atributele de statalitate, iar autoritățile din regiune se bucură de sprijinul masiv al populației, sunt necesare măsuri care ar avea drept efect creșterea încrederii reciproce atît a elitelor politice, cît și a populației și agenților economici de pe ambele maluri ale Nistrului.

Acum este un moment potrivit, cînd unele decizii importante ale Chişinăului ar putea asigura o reunificare a celor două maluri ale Nistrului. Orice amînare a unei decizii cardinale cu privire la reintegrarea ţării poate avea drept consecinţă pierderea definitivă a regiunii Transnistrene, care merge pe propria cale de dezvoltare şi îşi consolidează elementele de cvasistatalitate şi autonomie în plan regional.

Ce se întîmplă însă în realitate?Este guvernarea orientată spre integritatea internă?

Guvernarea de la Chişinău a ales o agendă politică greşită, antistatală – în loc să transforme în prioritatea nr.1 integritatea internă (deci readucerea Transnistriei în corpul ţării), ea a transformat în prioritate nr.1 integrarea externă, în UE, pe deplin conştientă că putem pierde definitiv teritoriul din est.

Conducerea de la Chişinău nu ţine cont nici de dorinţa a peste jumătate din locuitorii din dreapta Nistrului de a nu se integra în UE; cu atît mai mult, nu ţine cont de dorinţa întregii populaţii din stînga Nistrului de a aprofunda relaţiile de prietenie şi cooperare cu Federaţia Rusă.

În asemenea situaţie, se creează o discordanţă între ceea ce vrea Guvernul Oligarhic de la Chişinău şi ceea ce vrea o mare parte din populaţia ţării, de pe ambele maluri ale Nistrului. Drept urmare, menţinerea vectorului spre UE va duce, aproape inevitabil, la desprinderea completă a Transnistriei. Iar la rînd este Găgăuzia.

Şi mai grav este că guvernarea de la Chişinău a acceptat sugestiile perfide din Occident, inclusiv din Bucureşti, şi a decis instaurarea unor puncte de control migraţional pe Nistru, prin aceasta legitimînd practic o frontieră cu regiunea transnistreană.

Aceste şi alte decizii luate vădit în detrimentul unei apropieri etapizate dintre Chişinău şi Tiraspol au dus la reducerea şi mai drastică a şanselor de rezolvare a problemei transnistrene. Ministrul de externe, Natalia Gherman, a fost nevoită să recunoască, acum cîteva săptămîni, că în dialogul dintre Chişinău şi Tiraspol se înregistrează un blocaj. Acesta e rezultatul direct al politicii mioape şi obediente a Guvernului Leancă faţă de Occident şi pentru această politică, cu consecinţe grave pentru teritorialitatea şi statalitatea Republicii Moldova, acest guvern merită cel puţin demisia ruşinoasă.

Ce-ar trebui să facă un guvern cu adevărat statalist şi orientat spre reîntregirea teritorială a ţării?

Noi, socialiştii, considerăm că prioritatea nr.1 a unei guvernări trebuie să fie politica internă, mai exact – integritatea teritorială a Republicii Moldova, iar readucerea Transnistriei în graniţele fostei Republici Sovietice Socialiste Moldoveneşti este o datorie a politicienilor moldoveni. Orice integrare externă are un rol secundar şi urmează să fie înfăptuită doar după intregirea teritorială definitivă a ţării.

În raport cu regiunea transnistreană trebuie să fie construite relaţii de încredere, structurate pe domenii – politică, economie, spațiul informațional, probleme sociale, cultură și religie. În acest sens, este oportună elaborarea unei Concepții de conciliere națională.

La baza relaţiilor dintre cele două maluri va sta prioritar factorul economic şi în acest sens se va opta, mai întîi de toate, pentru înlăturarea diferitelor obstacole în calea cooperării economice la nivel de întreprinderi și persoane (circulația capitalurilor, a mărfurilor, a serviciilor și a forței de muncă), inclusiv în sfera activităților investiționale.

În domeniul politic e necesară participarea politicienilor, experților de pe ambele maluri ale Nistrului la diverse mese rotunde, conferințe și dezbateri comune pe marginea unor probleme actuale, care preocupă cetăţenii de pe ambele maluri ale Nistrului. Apropierea politicienilor va crea premise pentru identificarea unor căi optime pentru soluționarea definitivă a problemei transnistrene.

În domeniul telecomunicațiilor obiectivul este asigurarea unui acces larg al populației de pe ambele maluri ale Nistrului la posturile TV și radio ale Chișinăului și Tiraspolului. În perspectivă se presupune crearea unui spațiu informațional unic, care va oferi un cadru comun şi egal de exprimare pentru toate mass-media și pentru societatea civilă.

În sfera problemelor sociale se impune asigurarea accesului nestingherit al locuitorilor regiunii transnistrene la serviciile de educație și sănătate de pe malul drept.

În domeniul cultural, urmează să fie organizate activități comune ale colectivelor de creație, consolidarea tineretului de pe ambele maluri prin intermediul unor proiecte comune culturale și sportive, implementarea unor practici moderne în politica privind tineretul. Unul din factorii care facilitează apropierea noastră este şi unitatea credinței creștine și a bisericii ortodoxe.

Un subiect aparte este cadrul juridic. Socialistii considera ca un impediment in rezolvarea problemei transnistrene este Legea din iulie 2005 Cu privire la prevederile de bază ale statutului juridicspecial al localităţilor din stînga Nistrului (Transnistria). Aceasta lege urmeaza a fi abrogata sau modificata essential.

Partidul Socialiştilor consideră că, în rezultatul realizării unei Concepții de conciliere națională și a implementării măsurilor de încredere, în cazul unei atitudini responsabile din partea politicienilor, vor fi create condiții reale pentru reîntregirea țării.

În același timp un subiect separat extrem de important si in acelasi timp cel mai dificil este – reglemenatrea politica.

Ne dăm bine seama că în societate există opinii variate privind viitoarea structură administrativă a Moldovei integrate şi cunoaştem că există şi unele fobii faţă de anumite formule de restabilire a teritorialităţii Republicii Moldova.

Există trei scenarii de evoluţie a relaţiilor cu Transnistria:

Primul scenariu – anexarea Transnistriei în calitate de raioane, cu păstrarea statutului de autonomie extinsă. In opinia Socialistilor, această variantă nu poate fi realizata, deoarece majoritatea populaţiei Transnistriei şi elita politică regională nu admit categoric o atare «unire» cu Moldova de pe malul drept al Nistrului. De aceea, acest scenariu nu este real. Deja de 20 de ani batem pasul pe loc, am dorit realizarea acestuia, dar am obţinut doar o degradare a lucrurilor.

Al doilea scenariu – abandonarea Transnistriei. Spre ruşinea noastră, în rîndul politicienilor de la Chişinău există şi astfel de nebuni, care sînt gata să renunţe la integritatea noastră teritorială. Aceasta, în opinia celor din urmă, ne va facilita integrarea în UE, iar mai apoi – şi unirea cu România. Este un scenariu teribil pentru Moldova, de aceea, este inadmisibil şi nu poate fi acceptat pentru dezbateri serioase.

Al treilea scenariu – federalizarea Moldovei. Aceasta va asigura Moldovei posibilitatea de control deplin asupra propriilor hotare, poporul nostru se va reunifica, va deveni un tot integru, vor dispărea frontierele administrative şi dubla conducere, totodată teritoriul Moldovei, amplasat pe malul stîng al Nistrului, şi anume Transnistria îşi va păstra un element important al autonomiei şi specificului său, inclusiv o parte din propria simbolică şi reprezentare politică. Acest scenariu are menirea să restabilească în volum deplin încrederea între cele două maluri ale Nistrului şi să contribuie la realizarea unei integrităţi efective a statului nostru într-o perspectivă îndelungată.

Credem că, dacă e să privim lucrurile realist şi pragmatic, federalizarea va apărea drept o unică alternativă de compromis în soluţionarea problemei transnistrene.

O analiză obiectivă, nepărtinitoare şi multiaspectuală a situației ne face să înţelegem că federalizarea reprezintă unica soluție realistă în rezolvarea definitivă a problemei Transnistrene. Şi va fi o demonstraţie de înţelepciune politică dacă autorităţile Republicii Moldova vor recunoaște public faptul că federalizarea este, cu adevărat, unica modalitate prin care Transnistria poate reveni paşnic în componenţa Republicii Moldova. Recunoaşterea acestui fapt va deschide calea adevăratelor negocieri privind restabilirea integrităţii teritoriale a ţării noastre

Este clar că federalizarea este o cale complicată de ieşire din criză, dar dintr-o criză precum este cea transnistreană nu există căi de ieşire uşoare şi comode. Fiecare parte va trebui să meargă la careva sacrificii în plan politic şi administrativ.

Anume din aceste considerente in aprilie 2012 Partidul Socialistilor a fost primul partid care a declarat public in Parlamentul RM ca Federalizarea este unica soluţie reală pentru problema transnistreană şi doar astfel este posibilă restabilirea, pe cale paşnică, a integrităţii teritoriale a ţării noastre. Orice declarație sau acțiune a guvernării care vine în detrimentul reglementării diferendului transistrene trebuie stopate. Acest fapt este confirmat în prezent și de opiniile exprimate în interiorul, dar și în afara țării de către politicieni și experți.

Partidul Socialistilor impreuna cu experti de pe ambele maluri ale Nistrului elaboreaza la moment in premiera pentru fortile politice din RM un Concept de federalizare care va fi prezentat pina la sfirsitul lunii noiembrie 2013 partenerilor în procesul de negocieri, dar și opiniei publice.

Noi, Socialiştii declaram public si tare că federalizarea Republicii Moldova reprezintă unica soluţie reală pentru problema transnistreană şi doar astfel este posibilă restabilirea, pe cale paşnică, a integrităţii teritoriale a ţării noastre, în limitele fostei RSSM. Amînarea unei asemenea decizii la nivel politic înalt înseamnă pierderea Transnistriei şi, ulterior, pierderea statalităţii Republicii Moldova, prin anexarea la România, imediat după destrămarea UE.