9 August 2009 — Tratativele purtate de cele 4 partide parlamentare necomuniste au reuşit să depăşească orgoliile particulare manifestate în faza incipientă a perioadei post-electorale. Medierea proactivă întreprinsă de diverşi parteneri occidentali (reprezentanţii instituţiilor europene, a statelor UE, instituţiilor financiare internaţionale, SUA), au asigurat atmosfera necesară pentru elaborarea şi consolidarea unei poziţii unice a partidelor liberale (inclusiv PDM). Inerţia produsă de factorii exogeni (la care în cele din urmă s-a aliat şi Rusia), alimentată de angajamentele politice pre-electorale asumate de cele 4 formaţiuni, au determinat o compilare cât se poate de eficientă a viziunilor şi paradigmelor politice, pe alocuri divergente, în corpul unui program comun de guvernare. Intenţionând să confere un caracter edificator, unificator dar şi fiabil viitoarei guvernări, partidele au convenit să o ansambleze pe un mesaj pro-european puternic. Din această perspectivă, elementele „manifestului” politic al Coaliţiei de guvernare “Alianţa pentru Integrare Europeană” [1] prevede o serie de acţiuni extrem de importante, deşi nu decisive pentru funcţionalitatea Coaliţiei, şi anume stimularea unei legitimităţi largi în interiorul societăţii (care în proporţie de 65-70% revendică obiectivul integrării europene) şi conectarea agendei naţionale la una regională pan-europeană etc.

Mesajul PCRM absorbit dar decomunizat

Ocolirea unghiurilor divergente a constituit cea mai delicată măsură în negocierilor dintre partidele necomuniste. Presiunile publice (de cele mai multe ori coordonate de presa comunistă sau loială PCRM) la care au fost supuse acestea au generat anumite sincope, dar totuşi nu au fost suficient de apăsătoare pentru a tergiversa sau a bloca definitiv procesul. Contrar expectativei comuniştilor, formaţiunile aflate în opoziţie au reuşit să elimine „punctele nevralgice” (suspiciuni grave legate de afilierea şi scopurile lui Lupu; ambiţiile imperative legate de funcţii; viziuni opuse cu privire la direcţiile în politica externă etc.) existente între ele sau chiar să le transforme în avantaje comune (de exemplu, combinarea cooperării cu SUA şi cea cu Rusia etc). Anume acest exerciţiu de “modelare şi corelare” a condus la absorbţia abilă a principiilor invocate de comunişti în calitate de precondiţie pentru eventuala dialogare cu formaţiunile liberale [2]. Pe lângă faptul că, liberalii şi democraţii au înserat, în mod selectiv, mesajul politic promovat public de PCRM, ei au reuşit “depolitizarea” şi “decomunizarea” lui. Or, liberal-democraţii au prevăzut în programul său de guvernare priorităţi similare cu cele împărtăşite de PCRM:

Depăşirea crizei social - economice şi asigurarea creşterii economice;
Negocierea şi semnarea unui nou acord cu UE;
Reglementarea conflictului trasnistrean;
Parteneriat strategic cu Rusia etc.
Concomitent însă, forţele democratice au realizat “depolitizarea” şi “decomunizarea” demersului comuniştilor:

Sublinierea importanţei unor parteneriate semnificative atât cu Rusia, cât şi cu SUA;
Obţinerea unui acord de asociere cu UE şi restabilirea relaţiilor de bunăvecinătate cu România, fără a le condiţiona de semnarea tratatului de frontieră şi acelui cadru;
Demonopolizarea reglementării transnistrene în topul priorităţilor RM (Comuniştii cereau “recunoaşterea reintegrării ţării drept principala sarcină a statalităţii moldoveneşti”);
Realizarea unei politici externe exchilibrate faţă de cea pro-CSI şi pro-rusească dorită de comunişti;
Înaintarea în calitate de politici naţionale a unor măsuri destinate integrării europene, în schimbul axării acestora pe “consolidarea şi susţinerea identităţii moldoveneşti” după cum solicita PCRM;
Înainte de a deschide rundele de discuţii cu PCRM (prevăzute pentru începutul lunii septembrie), “coaliţia” liberală l-a deprivat pe acesta de un atu vital - monopolul asupra relaţiilor privilegiate cu Rusia. Totodată, pentru a mări numărul susţinătorilor noii guvernări, urmărind simultan şi depistarea “transfugilor” din tabăra PCRM, „coaliţia” intenţionează să implementeze mai multe obiective majore menite să eradice influenţa excesivă a guvernării comuniste asupra diverselor sfere ale vieţii statului:

Demolarea verticalei puterii şi eliminarea dependenţei financiare a administraţiilor publice locale instituită pe criterii politice;
Investigarea evenimentelor din 7 aprilie, cu participarea reprezentanţilor internaţionali şi a experţilor independenţi;
Eliminarea regimului de vize pentru cetăţenii români şi semnarea Acordului privind micul trafic de frontieră;
Realizarea separării eficiente a puterilor în stat în vederea contracarării uzurpării puterii în stat;
Combaterea implicării abuzive a statului în activitatea de antreprenoriat etc.
În mare parte, obiectivele trasate de Coaliţia pro-europeană reprezintă prevederi integrale, revizuite sau derivate ale clauzelor cuprinse în Planul de Acţiuni UE-RM. Însă în contextul autohton, pentru a realiza un salt înainte vor fi necesare acţiuni sistemice coerente, consecvente şi active focusate pe decomunizare, deconspirare şi demonopolizarea puterii în stat, desfăşurate în paralel cu procesul profund de democratizare şi europenizare a RM.

Referinţe:

1. Declaraţia privind constituirea Coaliţiei de guvernare „Alianţa pentru Integrarea Europeană”, http://www.jurnal.md/article/19136/

2. Varful PCRM lanseaza 5 principii pentru un consens national, http://politicom.moldova.org/news/varful-pcrm-lanseaza-5-principii-pentru-un-consens-national-202650-rom.html

Mai multe comentarii si analize politice pot fi accesate pe blogul lui Denis Cenuşa (politolog): www.cenusadi.wordpress.com (Observator politic)