Chisinau, 7 Martie 2012 — Republica Moldova este un stat democrat, care garantează drepturile şi libertăţile tuturor cetăţenilor. Uneori, însă, aceste norme sunt încălcate iar anumite persoane se simt discriminate din mai multe cauze, fie etnie, religie, rasă, gen etc. Dar totuşi ce înseamnă discriminarea şi cum se manifestă acest fenomen în ţara noastră, citiţi în interviul cu Natalia Ghilaşcu, jurnalistă independentă, administratoarea site-ului www.discriminare.md


Noţiunea de „discriminare” este pronunţată tot mai des în societate noastră. Care este totuşi semnificaţia acestui cuvînt?

Ca o explicaţie simplă, fenomenul „discriminare” presupune un tratament diferenţiat pentru o categorie de oameni care are dreptul la aceleaşi servicii. De exemplu , cînd o persoană nu poate beneficia de acelaşi loc de muncă sau de un serviciu, oricât de profesionist nu ar fi, din motive etnice, rasiale, religioase, de gen, etc. Cu uşurinţă îi este refuzat acest job. Capacităţile acestor oameni sunt în egală măsură cu ai celorlalţi oricum, societate este condusă de prejudecăţi.

Înfăţişarea unui om de multe ori crează din start prejudecata că este incapabil de a îndeplini anumite lucruri, şi aici mă reîntorc la cele menţionate anterior. Faptul că eşti de etnie diferită, sau rasă de exemplu, nu înseamnă că nu poţi pretinde la un post de muncă în egală măsură cu alţi pretendenţi. Acest lucru se întîmplă din motiv că ne tragem din perioada comunismului, cînd toţi erau educaţi să se comporte în acelaşi mod. Pe atunci diversitatea nu era o valoare, spiritul de independenţă şi dorinţa de a fi diferit de ceilalţi nu era apreciat. Astăzi avem o libertate de alegere, suntem liberi în acţiuni. Este regretabil că societatea noastră este invadată de stereotipurile discriminării.

Ştiu că ai organizat o serie de evenimente, seminare şi concursuri care aveau ca scop eradicarea discriminării. Menţionează, te rog cîteva din ele.

Prima acţiune de amploare, ca să spun aşa, a fost lansarea site-lui disriminare.md. Am creat o pagină web informativă, care să ofere oamenilor şansa de a se solidariza cu cei discriminaţi şi de a putea sesiza anumite situaţii discriminatorii. În Moldova nu avem nici o a platformă care sa ofere cetăţenilor informaţii diverse şi calitative referitoare la acest fenomen.

O altă realizare a fost crearea unui spot video. Am muncit vara trecută cu un grup de tineri, pentru că anume ei pot influenţa într-un fel modul de gândire al omului învechit. Scopul acestui promo a fost să explicăm fenomenul discriminării. Timp de două luni am făcut un brain-stormning de idei, de propuneri iar în final am ales 3-4 scene prin care un caz de discriminare derivă din altul. În prima scenă o chelneriţă refuză să-l deservească pe un client de etnie romă, peste un timp ea devine însărcinată iar şeful o concediază. Cel din urmă se accidentează şi devine o persoană cu dizabilităţi fizice. Nefiind apt de muncă, societatea îl ignoră. Finalul însă are o notă optimistă. Femeia însărcinată căreia i s-a refuzat jobul îi întinde mîna, în semn de solidaritate. Mesajul spotului vine să amintească oamenilor că dacă azi discriminezi, mîine sau în viitorul apropiat poţi deveni chiar tu însuţi în situaţii similare.
Am mai condus un training pentru jurnalişti şi activişti civici, în noiembrie anul trecut perntru a identifica cazurile de discriminare prin căi mai ingenioase.

Ce reprezintă emisiunea pe care o realizezi la postul Naţional de Televiziune şi cui îi este destinată ea ?

În primul rând se adresează tinerilor. Iniţial era difuzată la o oră tîrzie, acum în zilele de sâmbăta la 17:15. Noi realizam emisiunea cînd reuşim să documentăm un caz de discriminare. Actualmente, nu putem asigura grila săptămânală pentru că nu avem o echipă care să găsească mai eficient asemenea situaţii. Deocamdată lucrăm cu cîţiva jurnalişti de la radio şi site.

Am avut anumite termeri precum reacţia negativă a societăţii. Orice produs mediatic trece prin vizorul Consiliului de Observatori. Am primit reacţii de pe teren de la multe persoane precum romi, copii fără acte, femei însărcinate care au fost discriminate din acest motiv ,cînd au vrut să se angajeze. Ei mi-au insuflat în continuare încrederea că munca pe care o realizez este una valoroasă şi de fiecare dată îmi mulţumesc că cineva se gândeşte la ei. Astffel, telespectatorii devin mai informaţi despre acest subiect.


Ai fost implicată în programul de studii ”Academia pentru Drepturile Omului”, desfăşurat de CIDO şi Amnesty International Moldova. Cu ce impresii ai rămas în urma acestui proiect ?

Mi-a oferit un bagaj de cunoştinţe mai ample şi mai profunde în domeniul drepturilor omului. În calitatea mea de jurnalistă care abordează subiecte despre discriminare, am simţit necesitatea de a aborda mai profesionist astfel de situaţii. Societatea este mai puţin informată în ceea ce priveşte respectarea drepturilor omului iar noi jurnaliştii le putem veni în ajutor.
Am condus o sesiune despre drepturile omului în mass-media, am stabilit relaţii cu toţi colegii de la Academie, avem dorinţa de a realiza un documentar despre libertăţile religioase în Moldova, un alt proiect media care va solicita o nouă mobilizare de eforturi şi respectiv, mă aştept la reacţii nu dintre cele mai prietenoase.

Îţi mulţumesc pentru interviul acordat!

Iuliana Mămăligă, PR Manager, Comitetul Internaţional pentru Diplomaţie Civică